Bună dimineața!
Asta-i lumea, asta-i viața.
Educația înseamnă și a respecta reperele transmise din moși-strămoși, să te dezvolți după sufletul tău, folosindu-ți creierul pentru a crea.
Avem fiecare o singură viață pe această planetă, atât se știe în mod cert.
Să alegem Binele în gândurile și acțiunile noastre!

Bună dimineața! Asta-i lumea, asta-i viața. Educația înseamnă și a respecta reperele transmise din moși-strămoși, să te dezvolți după sufletul tău, folosindu-ți creierul pentru a crea. Avem fiecare o singură viață pe această planetă, atât se știe în mod cert. Să alegem Binele în gândurile și acțiunile noastre!

Într-una din aceste zilele însorite de primăvară am fost într-o expediție pe valea Dâlbii (Jud. Bihor). Pe lângă frumusețile naturale descoperite pe traseu, m-am oprit o clipă să ”meditez” la priveliștea din imagine... Ce minunată e natura... Ea știe ce avem nevoie în funcție de anotimp...
Această băncuță prin așezarea ei... la ”umbra” acestui copac... e dovada. Acum că e primăvara pe băncuță putem sta la soare deoarece copacul nu are frunze. Avem nevoie de soare pentru a ne bucura de căldura sa pentru că temperaturile sunt încă scăzute... dar și pentru a trece mai ușor peste astenia de primăvară și pentru a produce vitamina D în piele. La vară când temperaturile vor fi ridicate și va fi mai cald... pe aceeași băncuță vom putea sta la umbră pentru că acest copac va avea frunze care ne vor feri de razele prea intense ale soarelui...

Da, natura are grijă de noi... Păcat că nu toți înțelegem cum funcționează și cât rău ne pricinuim pentru că nu avem grijă de ea...

Într-una din aceste zilele însorite de primăvară am fost într-o expediție pe valea Dâlbii (Jud. Bihor). Pe lângă frumusețile naturale descoperite pe traseu, m-am oprit o clipă să ”meditez” la priveliștea din imagine... Ce minunată e natura... Ea știe ce avem nevoie în funcție de anotimp... Această băncuță prin așezarea ei... la ”umbra” acestui copac... e dovada. Acum că e primăvara pe băncuță putem sta la soare deoarece copacul nu are frunze. Avem nevoie de soare pentru a ne bucura de căldura sa pentru că temperaturile sunt încă scăzute... dar și pentru a trece mai ușor peste astenia de primăvară și pentru a produce vitamina D în piele. La vară când temperaturile vor fi ridicate și va fi mai cald... pe aceeași băncuță vom putea sta la umbră pentru că acest copac va avea frunze care ne vor feri de razele prea intense ale soarelui... Da, natura are grijă de noi... Păcat că nu toți înțelegem cum funcționează și cât rău ne pricinuim pentru că nu avem grijă de ea...

💚"Primăvara începe cu tine..."💚
De câțiva ani sunt mult mai atentă la natură, la mediul în care trăiesc și parcă fiecare anotimp, care revine an de an, îl trăiesc pentru prima dată.
Imaginea reprezintă un corcoduș înflorit în curtea mea, de la care m-am tot lăudat că am cules fructe și am făcut un gem chiar senzațional, cum nu există în comerț.
Am început intens cu îngrijirea pământului, nu mai beau cofeină și mă bucur că adorm devreme.
M-am tot gândit să mai scriu câte ceva aici, dar pur și simplu nu m-am putut "conecta" cu online-ul.
E prea frumos afară!

Vă doresc zile frumoase, cu sănătate și prosperitate!

💚"Primăvara începe cu tine..."💚 De câțiva ani sunt mult mai atentă la natură, la mediul în care trăiesc și parcă fiecare anotimp, care revine an de an, îl trăiesc pentru prima dată. Imaginea reprezintă un corcoduș înflorit în curtea mea, de la care m-am tot lăudat că am cules fructe și am făcut un gem chiar senzațional, cum nu există în comerț. Am început intens cu îngrijirea pământului, nu mai beau cofeină și mă bucur că adorm devreme. M-am tot gândit să mai scriu câte ceva aici, dar pur și simplu nu m-am putut "conecta" cu online-ul. E prea frumos afară! Vă doresc zile frumoase, cu sănătate și prosperitate!

Frumoasă melodia...nu o știam.

Nu mă înțelegi corect...în primul rând e vorba de ce obiective ai.
Unii își permit să stea să se uite la cer și să aleagă o cale simpla doar pentru că alții în jurul lor au ales să facă fix contrariul.

Unii poate doar se vor bucura odată de o lume mai bună, mai fericită deoarece eu am înțeles că îmi trebuie o grămadă de $$$ pentru a face schimbări semnificative și pentru cei care aleg o viață comodă.

Și copiii lor vor fi transportați în lumea mai bună chiar dacă ei nici nu îmi vor înțelege efortul.

Pe urmă, din altă perspectiva...
Dacă seara când pui capul pe pernă ești mulțumit/mulțumită că ai făcut și ai dat totul atunci e bine.

Dacă poți da răspunsul că "eu luna asta am făcut totul" atunci nu mai contează ce înseamnă acel tot pentru tine.
Tu știi mai bine.😉

Frumoasă melodia...nu o știam. Nu mă înțelegi corect...în primul rând e vorba de ce obiective ai. Unii își permit să stea să se uite la cer și să aleagă o cale simpla doar pentru că alții în jurul lor au ales să facă fix contrariul. Unii poate doar se vor bucura odată de o lume mai bună, mai fericită deoarece eu am înțeles că îmi trebuie o grămadă de $$$ pentru a face schimbări semnificative și pentru cei care aleg o viață comodă. Și copiii lor vor fi transportați în lumea mai bună chiar dacă ei nici nu îmi vor înțelege efortul. Pe urmă, din altă perspectiva... Dacă seara când pui capul pe pernă ești mulțumit/mulțumită că ai făcut și ai dat totul atunci e bine. Dacă poți da răspunsul că "eu luna asta am făcut totul" atunci nu mai contează ce înseamnă acel tot pentru tine. Tu știi mai bine.😉

Mi-a rămas în minte postarea lui Alin cu "What do you do for a living? I do my best" și am avut mai multe răspunsuri pe care până la urmă nu i le-am mai scris.
Încă de ieri sunt atât de uimită în urma a ceea ce am văzut!
Am găsit cel mai bun exemplu la acea întrebare.
Nu îi voi scrie despre mine, dar voi dezvălui aici ce am văzut ieri.
Am fost cu Becky la sterilizare, cățelușa mea care are 10 ani, într-o locație unde sterilizările au fost sponsorizate și asigurate printr-o asociație.
Am văzut acolo cum medicul veterinar, desculț, cu picioarele umflate, chiar vineții, opera câini și pisici "pe bandă rulantă".
M-a uimit starea acelui om, cât de dedicat era cauzei, vorba aceea.
Ce dureri de picioare o fi având, după atâtea zile de operat aproape non-stop în diverse locații!
Ce-am văzut eu acolo... aceea înseamnă să dai totul în ceea ce faci, să fii dedicat trup și suflet în meseria practicată.
El dădea totul în primul rând pentru alte suflete.
Ieri am trăit efectiv o lecție practică de viață, a cărei energie nu mă va părăsi curând.
A fost un cadou unic și special de 8 Martie.

"Să-mi zici la bătrânețe
Cu ce monedă cumperi altă tinerețe" - sunt o parte din versurile melodiei atașate.

Ideea e că viața asta se poate trăi și fără a face totul doar pentru bani, ignorând anumite trăiri, emoții, sentimente sau chiar oameni.

Mi-a rămas în minte postarea lui Alin cu "What do you do for a living? I do my best" și am avut mai multe răspunsuri pe care până la urmă nu i le-am mai scris. Încă de ieri sunt atât de uimită în urma a ceea ce am văzut! Am găsit cel mai bun exemplu la acea întrebare. Nu îi voi scrie despre mine, dar voi dezvălui aici ce am văzut ieri. Am fost cu Becky la sterilizare, cățelușa mea care are 10 ani, într-o locație unde sterilizările au fost sponsorizate și asigurate printr-o asociație. Am văzut acolo cum medicul veterinar, desculț, cu picioarele umflate, chiar vineții, opera câini și pisici "pe bandă rulantă". M-a uimit starea acelui om, cât de dedicat era cauzei, vorba aceea. Ce dureri de picioare o fi având, după atâtea zile de operat aproape non-stop în diverse locații! Ce-am văzut eu acolo... aceea înseamnă să dai totul în ceea ce faci, să fii dedicat trup și suflet în meseria practicată. El dădea totul în primul rând pentru alte suflete. Ieri am trăit efectiv o lecție practică de viață, a cărei energie nu mă va părăsi curând. A fost un cadou unic și special de 8 Martie. "Să-mi zici la bătrânețe Cu ce monedă cumperi altă tinerețe" - sunt o parte din versurile melodiei atașate. Ideea e că viața asta se poate trăi și fără a face totul doar pentru bani, ignorând anumite trăiri, emoții, sentimente sau chiar oameni.

O postare smart...
Mi-a pus cineva într-un grup pe Whats... și da... mi s-a părut o postare de Heyadoo.

Gândiți-vă... Cărora dintre voi s-ar potrivi acest răspuns?
Eu pot să vă asigur că mie da... Care fac mai mult decât ar fi omenește posibil... Ar zice unii

Dar iată că totuși este posibil🤩

O postare smart... Mi-a pus cineva într-un grup pe Whats... și da... mi s-a părut o postare de Heyadoo. Gândiți-vă... Cărora dintre voi s-ar potrivi acest răspuns? Eu pot să vă asigur că mie da... Care fac mai mult decât ar fi omenește posibil... Ar zice unii Dar iată că totuși este posibil🤩

Daa.... a venit primăvara!!! Să o avem frumoasă și fericită... 🥳

Am avut și Dragobete frumos și fericit și ”St. Valentine”, o să avem și 8 Martie frumos și fericit... Mă frământă de ceva vreme o întrebare... 🤔 Aceste zile sunt frumoase și fericite pentru că sunt speciale sau sunt speciale pentru că sunt frumoase și fericite?.. Dar noi suntem fericiți doar în aceste zile frumoase sau sunt frumoase aceste zile pentru că noi suntem fericiți?😁

Au ieșit la iveală și florile de primăvară. În fotografie avem brândușe de primăvară – Crocus heuffelianus care, deși seamănă, nu sunt rude cu brânușele de toamnă – Colchicum autumnale.
Nedumerirea mea privind aceste flori este; ele au ieșit pentru că a venit primăvara sau a venit primăvara pentru că au ieșit ele?.. Deși zăpada încă nu s-a topit ele deja au început să înflorească...🙂

Ce vreau eu să reiasă din aceste jocuri de cuvinte și idei, este că nu trebuie să așteptăm zile frumoase, ocazii, bani, relații ca să fim fericiți... să fim fericiți cu ce avem... Dacă ne gândim bine, și ce avem în prezent a fost cândva o dorință neîmplinită... Așa cum florile de primăvară înfloresc în ciuda zăpezii, să căutăm și noi motive de fericire și în zile mai puțin speciale sau mai puțin frumoase...

Să fim fericiți în fiecare zi! 🤗

Daa.... a venit primăvara!!! Să o avem frumoasă și fericită... 🥳 Am avut și Dragobete frumos și fericit și ”St. Valentine”, o să avem și 8 Martie frumos și fericit... Mă frământă de ceva vreme o întrebare... 🤔 Aceste zile sunt frumoase și fericite pentru că sunt speciale sau sunt speciale pentru că sunt frumoase și fericite?.. Dar noi suntem fericiți doar în aceste zile frumoase sau sunt frumoase aceste zile pentru că noi suntem fericiți?😁 Au ieșit la iveală și florile de primăvară. În fotografie avem brândușe de primăvară – Crocus heuffelianus care, deși seamănă, nu sunt rude cu brânușele de toamnă – Colchicum autumnale. Nedumerirea mea privind aceste flori este; ele au ieșit pentru că a venit primăvara sau a venit primăvara pentru că au ieșit ele?.. Deși zăpada încă nu s-a topit ele deja au început să înflorească...🙂 Ce vreau eu să reiasă din aceste jocuri de cuvinte și idei, este că nu trebuie să așteptăm zile frumoase, ocazii, bani, relații ca să fim fericiți... să fim fericiți cu ce avem... Dacă ne gândim bine, și ce avem în prezent a fost cândva o dorință neîmplinită... Așa cum florile de primăvară înfloresc în ciuda zăpezii, să căutăm și noi motive de fericire și în zile mai puțin speciale sau mai puțin frumoase... Să fim fericiți în fiecare zi! 🤗

Să ne gândim, o clipă, la Scrisoarea-Testament atribuita de unii lui Gabriel Garcia Marquez, iar de alții lui Johnny Welch...
"Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă, că sunt o păpușă de cârpă și mi-ar dărui o fărâmă de viață, probabil nu aș spune tot ce gândesc, dar cu siguranță aș gândi tot ce spun.
Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică.
Aș dormi puțin și aș visa mult, deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumină.
Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm.
Aș asculta când ceilalți vorbesc și cum aș mai savura o înghețată cu ciocolată !
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață, mi-aș pune haine simple, m-aș întinde la soare pe burtă, dezvelindu-mi nu numai corpul, ci și sufletul.
Doamne, dacă aș avea o inimă,
Ți-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață și aș aștepta să iasă soarele.
Aș picta pe stele un poem de-al lui Benedetti, cu un vis al lui Van Gogh; și un cântec al lui Serrat ar fi serenadă pe care aș oferi-o lunii.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele, ca să simt înțepătura dureroasă a spinilor și sărutul vindecător al petalelor.
Doamne, dacă aș avea un crâmpei de viață, nu aș lăsa să treacă o zi, fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat, că el îmi este cel mai drag și aș trăi îndrăgostit de iubire.
Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc, dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.
Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.
Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea, ci o dată cu uitarea.
Am învățat atâtea lucruri de la voi, oamenii.
Am învățat că toată lumea, vrea să trăiască pe culmea muntelui, neștiind că adevărata fericire este să urci panta.
Am învățat că, atunci când un nou-născut strânge în pumn pentru prima dată, degetul tatălui său, îl va ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus, numai atunci când îl ajută să se ridice.
Am învățat atâtea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc, căci din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor."

Să ne gândim, o clipă, la Scrisoarea-Testament atribuita de unii lui Gabriel Garcia Marquez, iar de alții lui Johnny Welch... "Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă, că sunt o păpușă de cârpă și mi-ar dărui o fărâmă de viață, probabil nu aș spune tot ce gândesc, dar cu siguranță aș gândi tot ce spun. Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică. Aș dormi puțin și aș visa mult, deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumină. Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și cum aș mai savura o înghețată cu ciocolată ! Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață, mi-aș pune haine simple, m-aș întinde la soare pe burtă, dezvelindu-mi nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne, dacă aș avea o inimă, Ți-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață și aș aștepta să iasă soarele. Aș picta pe stele un poem de-al lui Benedetti, cu un vis al lui Van Gogh; și un cântec al lui Serrat ar fi serenadă pe care aș oferi-o lunii. Aș uda trandafirii cu lacrimile mele, ca să simt înțepătura dureroasă a spinilor și sărutul vindecător al petalelor. Doamne, dacă aș avea un crâmpei de viață, nu aș lăsa să treacă o zi, fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat, că el îmi este cel mai drag și aș trăi îndrăgostit de iubire. Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc, dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc. Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare. Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea, ci o dată cu uitarea. Am învățat atâtea lucruri de la voi, oamenii. Am învățat că toată lumea, vrea să trăiască pe culmea muntelui, neștiind că adevărata fericire este să urci panta. Am învățat că, atunci când un nou-născut strânge în pumn pentru prima dată, degetul tatălui său, îl va ține strâns pentru totdeauna. Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus, numai atunci când îl ajută să se ridice. Am învățat atâtea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc, căci din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor."

* Într-o noapte rece, un boier a întâlnit un biet bătrân, afară. L-a întrebat: „Nu simți că este frig afară și nu porți niciun palton”? Bătrânul a răspuns: „Nu am, dar m-am obișnuit cu asta”.
Boierul i-a răspuns: „Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul.” Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Boierul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân.

Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă un bilețel: „Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.”

* MORALA: Nu promite nimic, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!

* Într-o noapte rece, un boier a întâlnit un biet bătrân, afară. L-a întrebat: „Nu simți că este frig afară și nu porți niciun palton”? Bătrânul a răspuns: „Nu am, dar m-am obișnuit cu asta”. Boierul i-a răspuns: „Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul.” Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Boierul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân. Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă un bilețel: „Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.” * MORALA: Nu promite nimic, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!

Bine ai venit primăvară !!!

Legenda mărțişorului
Se spune că odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat.
Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tânăr, l-a răpit si la închis intr-o temniță, provocând suferință întregii naturi .Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau...până nici copii nu mai râdeau.
Nimeni nu ştia ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să-l înfrunte pe zmeu si să elibereze soarele.Acesta a pornit la drum ,având puterea multora dintre pământeni.

Călătoria tânărului a durat trei anotimpuri : vară, toamnă si iarnă.
Spre sfârșitul iernii acesta a găsit castelul zmeului si s-au luptat zile întregi până zmeul a fost doborât.
Slăbit si grav rănit, tânărul a reuşit să ajungă la temnița soarelui ,l-a eliberat ,după care a murit ,sângele acestuia curgând pe zăpada albă.
Soarele a urcat pe cer si a vestit venirea primăverii,umplând de fericire inimile pământenilor.

De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi , unul alb si unul roşu , oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați. Roşul semnifică dragoste pentru tot ce-i frumos , amintind de culoarea sângelui tânărului voinic.
Albul simbolizează sănătatea si puritatea ghiocelului ,prima floare a primăverii.

"Cel mai frumos mărţişor?
Nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Nu se poartă şi nu se dăruieşte doar la începutul primăverii, ci în fiecare zi.

Cel mai frumos mărţişor? Un zâmbet. O îmbrăţişare. Un gând bun. Un "te iubesc!", "mi-e dor de tine!", "îţi mulţumesc că exişti!". O mică bucurie oferită din inimă."

Primăvară cu fericire, frumos și iubire!💖💚

Bine ai venit primăvară !!! Legenda mărțişorului Se spune că odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tânăr, l-a răpit si la închis intr-o temniță, provocând suferință întregii naturi .Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau...până nici copii nu mai râdeau. Nimeni nu ştia ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să-l înfrunte pe zmeu si să elibereze soarele.Acesta a pornit la drum ,având puterea multora dintre pământeni. Călătoria tânărului a durat trei anotimpuri : vară, toamnă si iarnă. Spre sfârșitul iernii acesta a găsit castelul zmeului si s-au luptat zile întregi până zmeul a fost doborât. Slăbit si grav rănit, tânărul a reuşit să ajungă la temnița soarelui ,l-a eliberat ,după care a murit ,sângele acestuia curgând pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer si a vestit venirea primăverii,umplând de fericire inimile pământenilor. De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi , unul alb si unul roşu , oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați. Roşul semnifică dragoste pentru tot ce-i frumos , amintind de culoarea sângelui tânărului voinic. Albul simbolizează sănătatea si puritatea ghiocelului ,prima floare a primăverii. "Cel mai frumos mărţişor? Nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Nu se poartă şi nu se dăruieşte doar la începutul primăverii, ci în fiecare zi. Cel mai frumos mărţişor? Un zâmbet. O îmbrăţişare. Un gând bun. Un "te iubesc!", "mi-e dor de tine!", "îţi mulţumesc că exişti!". O mică bucurie oferită din inimă." Primăvară cu fericire, frumos și iubire!💖💚

Cip-cirip! Cip-cirip! de dimineață,

Altă zi însorită-n superba viață.

Mă simt iar acasă în această lume,

Unde 1 Martie vine cu vești bune.

Heyadoo inspiră, globul înconjoară,

Fiecare clipă e o altă primăvară.

Ce-aș vrea să-l surprind și să-i pun în piept

Mii de mărțișoare, pentr-un an perfect!

La mulți ani, Heyadoo, pentru încă o primăvară împreună aici, ACASĂ!

Trimit colegilor & colegelor și tuturor membrilor aici prezenți, în mod simbolic, mărțișoarele 🎋prieteniei, 🎋recunoștinței, 🎋aprecierii, cele ale 🎋bucuriei, în combinații cu multe alte valori umane!...

Cip-cirip! Cip-cirip! de dimineață, Altă zi însorită-n superba viață. Mă simt iar acasă în această lume, Unde 1 Martie vine cu vești bune. Heyadoo inspiră, globul înconjoară, Fiecare clipă e o altă primăvară. Ce-aș vrea să-l surprind și să-i pun în piept Mii de mărțișoare, pentr-un an perfect! La mulți ani, Heyadoo, pentru încă o primăvară împreună aici, ACASĂ! Trimit colegilor & colegelor și tuturor membrilor aici prezenți, în mod simbolic, mărțișoarele 🎋prieteniei, 🎋recunoștinței, 🎋aprecierii, cele ale 🎋bucuriei, în combinații cu multe alte valori umane!...

Piramida Prințului Albert din Balmoral (Scoția), de pe vremea când familia, pământul strămoșeșc aveau o valoare regală.
Regina Victoria a cumpărat proprietatea Balmoral în 1848, iar mai târziu a devenit locul în care ea a căutat alinare după moartea timpurie a Prințului Albert, în decembrie 1861.
Pentru priveliștea frumoasă și pentru că putea fi văzut de la distanță, regina a hotărât să se ridice o piramidă-monument, care să marcheze amintirea soțului ei și ulterior, a întregii familii.
În apropierea piramidei prințului Albert se mai pot vedea și alte monumente mai mici din piatră, care marchează proprietățile lor și căsătoriile celor 9 copii ai familiei regale.
Sursa de informație: thefollyflaneuse.com/the-princ ...

Azi am aflat de această piramidă, prezentată ca fiind ceva misterios și am fost curioasă să citesc despre ea.
M-am întrebat de ce oare acest monument a fost construit în forma asta și cred că la baza lui, în interior există ceva.

Am auzit ieri de un studiu practic al măsurării zgomotului din București și m-am gândit cât de amețită mă simt când ajung în zone aglomerate.
Îmi imaginez liniștea pădurii și a locului în care se află această piramidă și apreciez și mai mult liniștea pe care o am acasă.
Nu știu cum pot funcționa oamenii cu sute de decibeli în cap zi de zi, de parcă nu ar fi de ajuns greutatea gândurilor.
Când merg la casa părintească din Bucovina, care se află lângă un drum național frecventat non stop de mașini, noaptea abia reușesc să mă liniștesc din cauza lor.
Când eram mică, nu erau atâtea mașini.
Unele zgomote sunt precum niște pitici pe creier, vorba aceea.

Piramida Prințului Albert din Balmoral (Scoția), de pe vremea când familia, pământul strămoșeșc aveau o valoare regală. Regina Victoria a cumpărat proprietatea Balmoral în 1848, iar mai târziu a devenit locul în care ea a căutat alinare după moartea timpurie a Prințului Albert, în decembrie 1861. Pentru priveliștea frumoasă și pentru că putea fi văzut de la distanță, regina a hotărât să se ridice o piramidă-monument, care să marcheze amintirea soțului ei și ulterior, a întregii familii. În apropierea piramidei prințului Albert se mai pot vedea și alte monumente mai mici din piatră, care marchează proprietățile lor și căsătoriile celor 9 copii ai familiei regale. Sursa de informație: https://thefollyflaneuse.com/the-prince-albert-cairn-balmoral-aberdeenshire/ Azi am aflat de această piramidă, prezentată ca fiind ceva misterios și am fost curioasă să citesc despre ea. M-am întrebat de ce oare acest monument a fost construit în forma asta și cred că la baza lui, în interior există ceva. Am auzit ieri de un studiu practic al măsurării zgomotului din București și m-am gândit cât de amețită mă simt când ajung în zone aglomerate. Îmi imaginez liniștea pădurii și a locului în care se află această piramidă și apreciez și mai mult liniștea pe care o am acasă. Nu știu cum pot funcționa oamenii cu sute de decibeli în cap zi de zi, de parcă nu ar fi de ajuns greutatea gândurilor. Când merg la casa părintească din Bucovina, care se află lângă un drum național frecventat non stop de mașini, noaptea abia reușesc să mă liniștesc din cauza lor. Când eram mică, nu erau atâtea mașini. Unele zgomote sunt precum niște pitici pe creier, vorba aceea.

O dramă care le va rămâne în suflet pentru totdeauna.
Sunt foarte multe cazuri de oameni cu probleme urgente, însă durerea acestei familii trece dincolo de ecrane.
Sursa: fb.watch/iY7KTLWyl5/

O dramă care le va rămâne în suflet pentru totdeauna. Sunt foarte multe cazuri de oameni cu probleme urgente, însă durerea acestei familii trece dincolo de ecrane. Sursa: https://fb.watch/iY7KTLWyl5/

Într-una din zilele acestea însorite am făcut o plimbare prin pădure... Și ca de fiecare dată nu există să nu gasesc ceva interesant de văzut sau observat... De data aceasta vreau să vă întreb despre fructele uscate din fotografie... Știți dacă sunt bune de mâncat (înainte de a se usca, normal 😄)?

Bine înțeles că doar după forma lor, nu știu dacă aș găsi informații pe internet despre ele... în primul rînd că nu știu ce frunze are pomișorul pe care au crescut... apoi ce culoare au când nu sunt uscate... Dar pentru că au o găurică de vierme... si-au trădat originea... adică doar celor care știu ce este gala.
O gală este o ”tumoră” a unei frunze sau părți din plantă care s-a format în urma acțiunii unor enzime produse de o viespe cu rolul/intenția de a oferii adăpost larvelor care ies din ouăle depuse în acel loc... Altfel spus... În momentul în care viespea depune oul pe o frunză, în jurul oului frunza se ”deformează”, fiind o reacție de apărare, celulele ei înmulținduse excesiv, formând un glob în interiorul căruia se află la adăpost oul și se va dezvolta larva (viermele). Sunt mai multe specii de viespi și în fucție de asta și forma galelor... De exemplu; viespea stejarului – Cynips quercusfolii – formează gala numită și gogoașă de ristic (sau nuca de cerneală) din care pe vremuri se extrăgea cerneală. O alta viespe, formează gale numite cobii care în orașul Pâncota din Arad, erau folosite pentru tăbăcirea pieilor...

În fotografia pe care am făcut-o eu este vorba de gala stejarului, produsă de Cynips quercusfolii.
Deși parazită, viespea stejarului provoacă rareori pagube însemnate arborilor.

Minunată este natura dacă cunoaștem ceea ce privim... Dar poate fi și neplăcută când nu o cunoaștem și o nesocotim...

Într-una din zilele acestea însorite am făcut o plimbare prin pădure... Și ca de fiecare dată nu există să nu gasesc ceva interesant de văzut sau observat... De data aceasta vreau să vă întreb despre fructele uscate din fotografie... Știți dacă sunt bune de mâncat (înainte de a se usca, normal 😄)? Bine înțeles că doar după forma lor, nu știu dacă aș găsi informații pe internet despre ele... în primul rînd că nu știu ce frunze are pomișorul pe care au crescut... apoi ce culoare au când nu sunt uscate... Dar pentru că au o găurică de vierme... si-au trădat originea... adică doar celor care știu ce este gala. O gală este o ”tumoră” a unei frunze sau părți din plantă care s-a format în urma acțiunii unor enzime produse de o viespe cu rolul/intenția de a oferii adăpost larvelor care ies din ouăle depuse în acel loc... Altfel spus... În momentul în care viespea depune oul pe o frunză, în jurul oului frunza se ”deformează”, fiind o reacție de apărare, celulele ei înmulținduse excesiv, formând un glob în interiorul căruia se află la adăpost oul și se va dezvolta larva (viermele). Sunt mai multe specii de viespi și în fucție de asta și forma galelor... De exemplu; viespea stejarului – Cynips quercusfolii – formează gala numită și gogoașă de ristic (sau nuca de cerneală) din care pe vremuri se extrăgea cerneală. O alta viespe, formează gale numite cobii care în orașul Pâncota din Arad, erau folosite pentru tăbăcirea pieilor... În fotografia pe care am făcut-o eu este vorba de gala stejarului, produsă de Cynips quercusfolii. Deși parazită, viespea stejarului provoacă rareori pagube însemnate arborilor. Minunată este natura dacă cunoaștem ceea ce privim... Dar poate fi și neplăcută când nu o cunoaștem și o nesocotim...

In viata, aduna cat mai multe amintiri frumoase si pline de iubire in inima ta , pentru ca ...

Inima - este o carte cu povești...

Inima fiecăruia este o carte cu povești neașternute pe hârtia pergament a existenței noastre terestre, dar scrijelite adânc în pereții ei sensibili. Sunt povești cu noi ca eroi, întotdeauna cei buni și cuminți, povești cu zâne și Feți-Frumoși, cu câte o Julietă devotată dincolo de moarte și un Romeo pasional. Sunt povești care durează atât de puțin că nici nu îți dai seama că ea s-a încheiat, sunt povești care durează mult prea mult, deși nu mai au nimic interesant de stârnit. Sunt povești care se termină că vrei tu sau celalalt erou, sunt povești care au un sfârșit pentru că "așa trebuie", împinse pe cărarea vieții de următoarele. Toate poveștile încep cu "a fost odată" lăsându-ți iluzia că, "cuvântul din poveste înainte mult mai este" dar numai una se încheie (posibil) cu "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". La capătul vieții mi-ar plăcea să avem șansa și răgazul necesar, să răsfoim cu degete tremurânde prin cartea noastră cu povești, pentru unii mai numeroase pentru alții mai puține și să le alegem, retrăindu-le încă o dată, cu ochii minții și cu bătăile inimii, pe acelea ale căror eroi au atins o coarda sensibilă și au rămas veșnic vii în sufletele noastre, chiar dacă ei, eroii, nu mai există sau nu-și mai amintesc de noi...

In viata, aduna cat mai multe amintiri frumoase si pline de iubire in inima ta , pentru ca ... Inima - este o carte cu povești... Inima fiecăruia este o carte cu povești neașternute pe hârtia pergament a existenței noastre terestre, dar scrijelite adânc în pereții ei sensibili. Sunt povești cu noi ca eroi, întotdeauna cei buni și cuminți, povești cu zâne și Feți-Frumoși, cu câte o Julietă devotată dincolo de moarte și un Romeo pasional. Sunt povești care durează atât de puțin că nici nu îți dai seama că ea s-a încheiat, sunt povești care durează mult prea mult, deși nu mai au nimic interesant de stârnit. Sunt povești care se termină că vrei tu sau celalalt erou, sunt povești care au un sfârșit pentru că "așa trebuie", împinse pe cărarea vieții de următoarele. Toate poveștile încep cu "a fost odată" lăsându-ți iluzia că, "cuvântul din poveste înainte mult mai este" dar numai una se încheie (posibil) cu "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". La capătul vieții mi-ar plăcea să avem șansa și răgazul necesar, să răsfoim cu degete tremurânde prin cartea noastră cu povești, pentru unii mai numeroase pentru alții mai puține și să le alegem, retrăindu-le încă o dată, cu ochii minții și cu bătăile inimii, pe acelea ale căror eroi au atins o coarda sensibilă și au rămas veșnic vii în sufletele noastre, chiar dacă ei, eroii, nu mai există sau nu-și mai amintesc de noi...