Crede în tine! Strălucește în felul tău!

"Un samurai cunoscut pentru noblețea și onestitatea sa a vizitat un călugăr pentru a-i cere sfatul.
Când călugărul și-a terminat rugăciunile, samuraiul a întrebat:
- De ce mă simt atât de inferior? M-am confruntat cu moartea de multe ori și i-am apărat pe cei slabi. Cu toate acestea, am simțit că viața mea nu are importanță când te văd meditând.
- Așteaptă. Odată ce mă voi ocupa de toți cei care vin astăzi să mă vadă, îți voi răspunde, răspunse călugărul.
Samuraiul și-a petrecut toată ziua stând în grădinile templului, privindu-i pe oamenii care intrau și ieșeau în căutare de sfaturi.
A văzut cum călugărul i-a primit pe toți cu aceeași răbdare și zâmbet luminat pe față.
La căderea nopții, când toată lumea plecase, a cerut:
- Acum poți să mă înveți?
Stăpânul l-a invitat înăuntru și l-a condus în camera lui. Luna plină strălucea pe cer, iar atmosfera era una de liniște profundă.
- Vezi luna, cât de frumoasă este? Va străbate tot cerul, iar mâine soarele va străluci din nou.
- Dar lumina soarelui este mult mai strălucitoare și poate arăta detaliile peisajului din jurul nostru: copaci, munți, nori.
- I-am contemplat pe cei doi ani de zile și nu am auzit niciodată luna spunând: de ce nu strălucesc ca soarele? Oare pentru că sunt inferior?
- Desigur că nu, a răspuns Samuraiul. „Luna și soarele sunt lucruri diferite; fiecare are frumusețea ei. Prin urmare, nu le puteți compara pe cele două.
- Deci știi răspunsul. Suntem doi oameni diferiți, fiecare luptând în felul nostru pentru ceea ce credem și făcând posibil să facem lumea un loc mai bun; restul sunt simple aparențe."

Crede în tine! Strălucește în felul tău! "Un samurai cunoscut pentru noblețea și onestitatea sa a vizitat un călugăr pentru a-i cere sfatul. Când călugărul și-a terminat rugăciunile, samuraiul a întrebat: - De ce mă simt atât de inferior? M-am confruntat cu moartea de multe ori și i-am apărat pe cei slabi. Cu toate acestea, am simțit că viața mea nu are importanță când te văd meditând. - Așteaptă. Odată ce mă voi ocupa de toți cei care vin astăzi să mă vadă, îți voi răspunde, răspunse călugărul. Samuraiul și-a petrecut toată ziua stând în grădinile templului, privindu-i pe oamenii care intrau și ieșeau în căutare de sfaturi. A văzut cum călugărul i-a primit pe toți cu aceeași răbdare și zâmbet luminat pe față. La căderea nopții, când toată lumea plecase, a cerut: - Acum poți să mă înveți? Stăpânul l-a invitat înăuntru și l-a condus în camera lui. Luna plină strălucea pe cer, iar atmosfera era una de liniște profundă. - Vezi luna, cât de frumoasă este? Va străbate tot cerul, iar mâine soarele va străluci din nou. - Dar lumina soarelui este mult mai strălucitoare și poate arăta detaliile peisajului din jurul nostru: copaci, munți, nori. - I-am contemplat pe cei doi ani de zile și nu am auzit niciodată luna spunând: de ce nu strălucesc ca soarele? Oare pentru că sunt inferior? - Desigur că nu, a răspuns Samuraiul. „Luna și soarele sunt lucruri diferite; fiecare are frumusețea ei. Prin urmare, nu le puteți compara pe cele două. - Deci știi răspunsul. Suntem doi oameni diferiți, fiecare luptând în felul nostru pentru ceea ce credem și făcând posibil să facem lumea un loc mai bun; restul sunt simple aparențe."

"Am stat cu prietenul meu într-o cafenea binecunoscută din Veneția, Italia, orașul luminilor și apei.
În timp ce ne savuram cafeaua, un bărbat a intrat și s-a așezat la o masă lângă noi.
A sunat chelnerul și a plasat comanda spunând:
„- Două cești de cafea, una dintre ele pe perete”.
Am urmărit această comandă cu interes și am observat că a fost servit cu o ceașcă de cafea, dar a plătit pentru două.
Când a plecat, chelnerul a pus o hârtie pe perete pe care scria „O ceașcă de cafea”.
Cât eram încă acolo, alți doi bărbați au intrat și au comandat trei căni de cafea, două pe masă și una pe perete.
Au băut două căni de cafea, dar au plătit pentru trei și au plecat.
Și de această dată, chelnerul a făcut la fel: a pus o bucată de hârtie pe perete pe care scria: „O ceașcă de cafea”.
A fost ceva unic și nedumerit pentru noi. Ne-am terminat cafeaua, am plătit nota și am plecat.

După câteva zile, am avut ocazia să mergem din nou la această cafenea.
În timp ce ne savuram cafeaua, a intrat un bărbat prost îmbrăcat.
În timp ce s-a așezat, s-a uitat la perete și a spus: „O ceașcă de cafea de pe perete”.
Chelnerul i-a servit cafeaua acestui om cu respectul și demnitatea obișnuite.
Bărbatul și-a băut cafeaua și a plecat fără să plătească.
Am fost uimiți să urmărim toate acestea, în timp ce chelnerul a scos o bucată de hârtie de pe perete și a aruncat-o la coșul de gunoi.

Marele respect față de nevoiași de care au dat dovadă locuitorii acestui oraș ne-a emoționat.

Gândește-te la nevoia a ceea ce își dorea acest om.
Intră în cafenea fără a fi nevoit să-și scadă stima de sine… nu are nevoie să ceară o ceașcă de cafea gratis… fără să întrebe sau să știe de cel care îi dă această ceașcă de cafea… s-a uitat doar la perete , și-a făcut o comandă, și-a savurat cafeaua și a plecat."
(autor necunoscut)

"Am stat cu prietenul meu într-o cafenea binecunoscută din Veneția, Italia, orașul luminilor și apei. În timp ce ne savuram cafeaua, un bărbat a intrat și s-a așezat la o masă lângă noi. A sunat chelnerul și a plasat comanda spunând: „- Două cești de cafea, una dintre ele pe perete”. Am urmărit această comandă cu interes și am observat că a fost servit cu o ceașcă de cafea, dar a plătit pentru două. Când a plecat, chelnerul a pus o hârtie pe perete pe care scria „O ceașcă de cafea”. Cât eram încă acolo, alți doi bărbați au intrat și au comandat trei căni de cafea, două pe masă și una pe perete. Au băut două căni de cafea, dar au plătit pentru trei și au plecat. Și de această dată, chelnerul a făcut la fel: a pus o bucată de hârtie pe perete pe care scria: „O ceașcă de cafea”. A fost ceva unic și nedumerit pentru noi. Ne-am terminat cafeaua, am plătit nota și am plecat. După câteva zile, am avut ocazia să mergem din nou la această cafenea. În timp ce ne savuram cafeaua, a intrat un bărbat prost îmbrăcat. În timp ce s-a așezat, s-a uitat la perete și a spus: „O ceașcă de cafea de pe perete”. Chelnerul i-a servit cafeaua acestui om cu respectul și demnitatea obișnuite. Bărbatul și-a băut cafeaua și a plecat fără să plătească. Am fost uimiți să urmărim toate acestea, în timp ce chelnerul a scos o bucată de hârtie de pe perete și a aruncat-o la coșul de gunoi. Marele respect față de nevoiași de care au dat dovadă locuitorii acestui oraș ne-a emoționat. Gândește-te la nevoia a ceea ce își dorea acest om. Intră în cafenea fără a fi nevoit să-și scadă stima de sine… nu are nevoie să ceară o ceașcă de cafea gratis… fără să întrebe sau să știe de cel care îi dă această ceașcă de cafea… s-a uitat doar la perete , și-a făcut o comandă, și-a savurat cafeaua și a plecat." (autor necunoscut)

Hello!
Ce mesaj puternic este pe această poză! Scrie "te-ai născut ca să produci un impact!"

Oare așa e? Câți oare conștientizează asta? Câți acceptă asta?
Eu unul cred că așa e.

Ne naștem pentru a avea un impact micro de perpetuare a "speciei" și a familiei noastre dar și unul macro prin care planeta și populația ei ar trebui ca, prin contribuția noastră, să devină mai bună, mai smart cu fiecare zi care trece.

V-am postat în aceeași linie și un video absolut fabulos, care să vă pornească "sistemul de reflecție" asupra vieții și sensului ei.

În același timp, filmul detronează puțin ideea de cât de bogat sau cât de mult succes ar avea cineva, punând pe primul loc alte lucruri mult mai umane ce aparțin ființei umane!

Hello! Ce mesaj puternic este pe această poză! Scrie "te-ai născut ca să produci un impact!" Oare așa e? Câți oare conștientizează asta? Câți acceptă asta? Eu unul cred că așa e. Ne naștem pentru a avea un impact micro de perpetuare a "speciei" și a familiei noastre dar și unul macro prin care planeta și populația ei ar trebui ca, prin contribuția noastră, să devină mai bună, mai smart cu fiecare zi care trece. V-am postat în aceeași linie și un video absolut fabulos, care să vă pornească "sistemul de reflecție" asupra vieții și sensului ei. În același timp, filmul detronează puțin ideea de cât de bogat sau cât de mult succes ar avea cineva, punând pe primul loc alte lucruri mult mai umane ce aparțin ființei umane!

"Într-o lume plină de competiție e ușor să ne gândim că putem trăi unul fără celălalt. Nu e adevărat!
Sunt aici pentru a vă convinge că trebuie să începem să ne ajutăm reciproc cât mai mult posibil.
De fapt, singura modalitate de a reuși este să-i ridicăm pe cei din jurul nostru și să ne asigurăm că și ei se descurcă bine.

Cu toții avem nevoie unul de altul, avem nevoie de puțin ajutor de la altcineva la un moment dat.
Prin alții învățăm și evoluăm.
Chiar dacă trăim o viață pe cont propriu, pe termen lung, tu ai nevoie de mine și eu am nevoie de tine.

Ne ridicăm ridicându-i pe alții și nu e nimic rău în a cere și altora să facă asta pentru noi.

Avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui, pentru a face mult mai mult și pentru a avea un impact în viață.

Nimic nu face un om să se simtă mai singur decât să fie lăsat singur în mijlocul unei mulțimi.
Când ești pierdut în mulțime, nimic nu are sens pentru tine.
Tot ce ai nevoie este să fii găsit de cineva căruia îi pasă.
De aceea trebuie să fii bun cu toată lumea.

Avem nevoie unul de celălalt pentru orice: de la adăpost, mâncare și apă până la sprijin emoțional și companie.
A fi acolo unul pentru celălalt este cu siguranță ceea ce ne va economisi timpul, relațiile și prieteniile.

Închizând ochii și respingând oportunitățile de a ajunge la alții, nu ne rănim doar pe noi înșine, ci și pe ceilalți din jur.

Nu trăim cu adevărat până nu începem să fim acolo/aici unul pentru celălalt."

Am notat ideile care mi-au plăcut și am creat un rezumat la ceea ce am citit aici motivationandlove.com/we-all-n ...

"Într-o lume plină de competiție e ușor să ne gândim că putem trăi unul fără celălalt. Nu e adevărat! Sunt aici pentru a vă convinge că trebuie să începem să ne ajutăm reciproc cât mai mult posibil. De fapt, singura modalitate de a reuși este să-i ridicăm pe cei din jurul nostru și să ne asigurăm că și ei se descurcă bine. Cu toții avem nevoie unul de altul, avem nevoie de puțin ajutor de la altcineva la un moment dat. Prin alții învățăm și evoluăm. Chiar dacă trăim o viață pe cont propriu, pe termen lung, tu ai nevoie de mine și eu am nevoie de tine. Ne ridicăm ridicându-i pe alții și nu e nimic rău în a cere și altora să facă asta pentru noi. Avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui, pentru a face mult mai mult și pentru a avea un impact în viață. Nimic nu face un om să se simtă mai singur decât să fie lăsat singur în mijlocul unei mulțimi. Când ești pierdut în mulțime, nimic nu are sens pentru tine. Tot ce ai nevoie este să fii găsit de cineva căruia îi pasă. De aceea trebuie să fii bun cu toată lumea. Avem nevoie unul de celălalt pentru orice: de la adăpost, mâncare și apă până la sprijin emoțional și companie. A fi acolo unul pentru celălalt este cu siguranță ceea ce ne va economisi timpul, relațiile și prieteniile. Închizând ochii și respingând oportunitățile de a ajunge la alții, nu ne rănim doar pe noi înșine, ci și pe ceilalți din jur. Nu trăim cu adevărat până nu începem să fim acolo/aici unul pentru celălalt." Am notat ideile care mi-au plăcut și am creat un rezumat la ceea ce am citit aici https://motivationandlove.com/we-all-need-each-other-quotes

Astăzi am fost martor la o lecție de viață și totodată despre stăruință.

Filmul "O secundă" are scenariul gata, distribuția și încep filmarile după ce au asteptat mai mult de 4-5 ani ca totul să fie posibil!

Este adevărat că nu prea se întâmplă să ajungi la atingerea obiectivelor cu echipa cu care ai pornit.

Cei mai mulți când dau de greu se vor lăsa.

Alții nu vor putea să-și țină motivația sus și nu își vor dedica timp și efort fără bani.

Echipa de început cel mai probabil se va destrăma deoarece nu e visul lor, doar pot împrumuta mai mult sau mai putin din trairile inițiatorului, în cazul asta al lui Octavian Iacob.

Nu e nici povestea lor, este povestea lui, este parte din viața lui. De aceea, inițiatorii nu trebuie să renunțe "no matter what".

Cu siguranță vor veni alții din ce în ce și mai buni și vor pune umărul la un proiect măreț.

Astăzi, la conferința de presă, mă uitam cum oameni care s-au aflat în cele mai de început si grele momente în distribuție și in echipa filmului astăzi erau spectatori în sală sau chiar absenți probabil neimpacandu-se cu deciziile luate.

Astăzi altii primeau aplauze într-un fel pe meritele celor pe care ii cunoșteam cand m-am implicat și eu mai serios acum 3 ani total dezinteresat dar încântat de proiect și pentru prietena mea Mirela.

Am întrebat pe Octavian câți mai sunt din vechea echipă si răspunsul a fost 10%.

Așa este viața... dacă te dai jos din tren și pleacă din gara... rămâi pe peron.

Astăzi actori ca Lucian Viziru, Cotimanis chiar si campionul Mihai Leu iau locul unor persoane tinere, prietene cu Octav care sigur au ratat una din șansele vieții lor.

Totul a fost posibil și preagratioasei Adriana Vertan, prietena mea de suflet, light producer.

Deciziile se iau intr-o secundă, într-un anumit context subiectiv. Mai rău este ca pe urmă trebuie să trăiești cu ele toată viața!

Astăzi am fost martor la o lecție de viață și totodată despre stăruință. Filmul "O secundă" are scenariul gata, distribuția și încep filmarile după ce au asteptat mai mult de 4-5 ani ca totul să fie posibil! Este adevărat că nu prea se întâmplă să ajungi la atingerea obiectivelor cu echipa cu care ai pornit. Cei mai mulți când dau de greu se vor lăsa. Alții nu vor putea să-și țină motivația sus și nu își vor dedica timp și efort fără bani. Echipa de început cel mai probabil se va destrăma deoarece nu e visul lor, doar pot împrumuta mai mult sau mai putin din trairile inițiatorului, în cazul asta al lui Octavian Iacob. Nu e nici povestea lor, este povestea lui, este parte din viața lui. De aceea, inițiatorii nu trebuie să renunțe "no matter what". Cu siguranță vor veni alții din ce în ce și mai buni și vor pune umărul la un proiect măreț. Astăzi, la conferința de presă, mă uitam cum oameni care s-au aflat în cele mai de început si grele momente în distribuție și in echipa filmului astăzi erau spectatori în sală sau chiar absenți probabil neimpacandu-se cu deciziile luate. Astăzi altii primeau aplauze într-un fel pe meritele celor pe care ii cunoșteam cand m-am implicat și eu mai serios acum 3 ani total dezinteresat dar încântat de proiect și pentru prietena mea Mirela. Am întrebat pe Octavian câți mai sunt din vechea echipă si răspunsul a fost 10%. Așa este viața... dacă te dai jos din tren și pleacă din gara... rămâi pe peron. Astăzi actori ca Lucian Viziru, Cotimanis chiar si campionul Mihai Leu iau locul unor persoane tinere, prietene cu Octav care sigur au ratat una din șansele vieții lor. Totul a fost posibil și preagratioasei Adriana Vertan, prietena mea de suflet, light producer. Deciziile se iau intr-o secundă, într-un anumit context subiectiv. Mai rău este ca pe urmă trebuie să trăiești cu ele toată viața!

"Poți fii uimitor,
Poți transforma o frază într-o armă sau medicament,
Poți fi proscrisul
Sau iubirea întoarsă către lipsa de iubire a cuiva,
Sau ai putea spune ce gândești,
Nimic nu te va răni așa cum o fac vorbele
Când le ții ascunse
Înlăuntru, fără lumina soarelui,
Câteodată o umbră câștigă,
Dar mă-ntreb ce s-ar întâmpla dacă tu
Spui ce vrei să spui
Și lași cuvintele să iasă..
Sincer, vreau să te văd că ești curajos
Cu ceea ce vrei să spui
Și lasă cuvintele să iasă...

Fiecare a trecut prin asta
Fiecare a fost privit cu ură de dușmani,
A cedat fricii și a făcut ceva după care-a dispărut,
S-a înclinat în fața celor grozavi.

Nu fugi, nu te mai abține de la ceea ce ai de spus,
Poate că există o cale de a ieși din cușca în care trăiești,
Poate că într-una din zilele astea poți lăsa lumina să pătrundă,
Arată-mi cât de curajos ești!"

Sunt o parte din versurile melodiei atașate, traduse în limba română, pe care le recomand a fi citite și în engleză!
E o melodie mai veche și atât de potrivită pentru a (ne) încuraja!

"Be brave" spune totul!

"Poți fii uimitor, Poți transforma o frază într-o armă sau medicament, Poți fi proscrisul Sau iubirea întoarsă către lipsa de iubire a cuiva, Sau ai putea spune ce gândești, Nimic nu te va răni așa cum o fac vorbele Când le ții ascunse Înlăuntru, fără lumina soarelui, Câteodată o umbră câștigă, Dar mă-ntreb ce s-ar întâmpla dacă tu Spui ce vrei să spui Și lași cuvintele să iasă.. Sincer, vreau să te văd că ești curajos Cu ceea ce vrei să spui Și lasă cuvintele să iasă... Fiecare a trecut prin asta Fiecare a fost privit cu ură de dușmani, A cedat fricii și a făcut ceva după care-a dispărut, S-a înclinat în fața celor grozavi. Nu fugi, nu te mai abține de la ceea ce ai de spus, Poate că există o cale de a ieși din cușca în care trăiești, Poate că într-una din zilele astea poți lăsa lumina să pătrundă, Arată-mi cât de curajos ești!" Sunt o parte din versurile melodiei atașate, traduse în limba română, pe care le recomand a fi citite și în engleză! E o melodie mai veche și atât de potrivită pentru a (ne) încuraja! "Be brave" spune totul!

Cred că poza asta e numai bună pentru ce vreau să scriu.

Este o postare reply.
Multumesc celor care adaugă valoare zi de zi aici și îmi ține mintea antrenată atât prin informațiile pe care le gasesc în postări dar și atât prin faptul că citind rezultă multe alte idei in minte.

"Fiecare are nevoie să fie nevoie de el/ea" este un super citat care merge dus pe cele mai înalte culmi deoarece dacă oamenii înțeleg că au un sens pentru ceilalți, automat viața prinde sens și culoare!

Gândiți-vă la o mamă care își oferă singură un sens și o misiune în momentul în care știe că, copilul are nevoie de ea și asta ii oferă suficientă motivație să câștige bani, să lupte și să îl "teleporteze" în timp până va ajunge adolescent, adult etc.

Natura a creat orice cu un sens. Solul, de exemplu, ne este util nouă pentru că de acolo ne luăm mâncarea, etc.

2. O altă postare care naște reply este cea cu șopârla cu un cui in picior și blocată. Nu imi dau seama cât de adevărată este însă este un exemplu excelent care ar putea avea un cont in Heyadoo și rolul de Cauză.

Șopârla țintuita este o persoană cu dizabilități sau un handicap dobândit printr-un accident.

Și-a cam pierdut sensul și utilitatea, însă șopârla liberă s-a încărcat cu sentimentul că cea lovită are nevoie de ea și a ajutat-o să trăiască chiar dacă nu știa clar până când sau dacă șansele îi mai sunt favorabile!

Această șopârlă liberă poate fi un contributor apropiat care a ales să ii dea o șansă la viață până la sfârșitul vieții.
Poate era chiar partenera de viață, mama, tata, fratele, sora.. un prieten sau doar o altă șopârla care nu a putut lăsa pe cineva la greu.. Nu știm.

Cred că poza asta e numai bună pentru ce vreau să scriu. Este o postare reply. Multumesc celor care adaugă valoare zi de zi aici și îmi ține mintea antrenată atât prin informațiile pe care le gasesc în postări dar și atât prin faptul că citind rezultă multe alte idei in minte. "Fiecare are nevoie să fie nevoie de el/ea" este un super citat care merge dus pe cele mai înalte culmi deoarece dacă oamenii înțeleg că au un sens pentru ceilalți, automat viața prinde sens și culoare! Gândiți-vă la o mamă care își oferă singură un sens și o misiune în momentul în care știe că, copilul are nevoie de ea și asta ii oferă suficientă motivație să câștige bani, să lupte și să îl "teleporteze" în timp până va ajunge adolescent, adult etc. Natura a creat orice cu un sens. Solul, de exemplu, ne este util nouă pentru că de acolo ne luăm mâncarea, etc. 2. O altă postare care naște reply este cea cu șopârla cu un cui in picior și blocată. Nu imi dau seama cât de adevărată este însă este un exemplu excelent care ar putea avea un cont in Heyadoo și rolul de Cauză. Șopârla țintuita este o persoană cu dizabilități sau un handicap dobândit printr-un accident. Și-a cam pierdut sensul și utilitatea, însă șopârla liberă s-a încărcat cu sentimentul că cea lovită are nevoie de ea și a ajutat-o să trăiască chiar dacă nu știa clar până când sau dacă șansele îi mai sunt favorabile! Această șopârlă liberă poate fi un contributor apropiat care a ales să ii dea o șansă la viață până la sfârșitul vieții. Poate era chiar partenera de viață, mama, tata, fratele, sora.. un prieten sau doar o altă șopârla care nu a putut lăsa pe cineva la greu.. Nu știm.

Buna dimineata si weekend placut tuturor !🤗
Am gasit aceasta istorisire si mi s-a parut fabuloasa, asa ca o impartasesc cu voi dragi prieteni.Atunci cand iubesti cu adevarat si vrei sa ajuti, timpul nu exista !💖🙏

O lectie de viata

Un japonez, care își renova casa, a făcut o spărtură într-un perete. Casele japoneze au, în mod normal, un spațiu gol între pereții din lemn. Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale. I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dandu-și seama că acest cui a fost bătut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa. Ce se întâmplase…!?!

Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!? Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură. Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund. Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său. In final, japonezul a elibarat soparla dupa multi ani de captivitate.


O lectie de viata: Nu-i abandonați niciodată pe cei dragi! Nu le spuneți că sunteți ocupați, atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ați putea fi întreaga lume pentru ei…!🥰

Buna dimineata si weekend placut tuturor !🤗 Am gasit aceasta istorisire si mi s-a parut fabuloasa, asa ca o impartasesc cu voi dragi prieteni.Atunci cand iubesti cu adevarat si vrei sa ajuti, timpul nu exista !💖🙏 O lectie de viata Un japonez, care își renova casa, a făcut o spărtură într-un perete. Casele japoneze au, în mod normal, un spațiu gol între pereții din lemn. Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale. I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dandu-și seama că acest cui a fost bătut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa. Ce se întâmplase…!?! Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!? Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură. Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund. Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său. In final, japonezul a elibarat soparla dupa multi ani de captivitate. O lectie de viata: Nu-i abandonați niciodată pe cei dragi! Nu le spuneți că sunteți ocupați, atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ați putea fi întreaga lume pentru ei…!🥰

Parcă ar fi și totuși nu e... omletă 🤭

Recunosc că deși încerc să fac fotografii cât mai atrăgătoare... artistul nu sunt eu... Sunt doar un fel de ”impresar”, un ambasador al adevăratului artist... Natura... Și deși mă ocup cu această îndeletnicire de ceva vreme (ani de zile) nu încetează să mă uimească imaginația și diversitatea naturii...

”Made by Nature” este o categorie aparte de fotografii ce conțin un fel de ”model artistic” creat de natură...

De data aceasta în fotografie avem, nu omletă ci pălăria unui burete numit – Xerocomellus porosporus – hribul lucios, conform:
ro.wikipedia.org/wiki/Xerocome ...

Cu această ocazie (căutand informații despre acest tip de burete) am aflat că hribii comestibili, dacă sunt infestați cu mucegaiul hribului, provoacă intoxicații. ❗️❗️❗️ Așa că mare grijă la consumul de bureți. ❗️❗️❗️

Parcă ar fi și totuși nu e... omletă 🤭 Recunosc că deși încerc să fac fotografii cât mai atrăgătoare... artistul nu sunt eu... Sunt doar un fel de ”impresar”, un ambasador al adevăratului artist... Natura... Și deși mă ocup cu această îndeletnicire de ceva vreme (ani de zile) nu încetează să mă uimească imaginația și diversitatea naturii... ”Made by Nature” este o categorie aparte de fotografii ce conțin un fel de ”model artistic” creat de natură... De data aceasta în fotografie avem, nu omletă ci pălăria unui burete numit – Xerocomellus porosporus – hribul lucios, conform: https://ro.wikipedia.org/wiki/Xerocomellus_porosporus Cu această ocazie (căutand informații despre acest tip de burete) am aflat că hribii comestibili, dacă sunt infestați cu mucegaiul hribului, provoacă intoxicații. ❗️❗️❗️ Așa că mare grijă la consumul de bureți. ❗️❗️❗️

Aseară, am început un film documentar pe Netflix despre infinit ca număr sau concep denumit:
"O călătorie spre infinit"

Mi s-au părut foarte tari 2 lucruri:
1) Imaginați-vă un triunghi. Il puteți folosi pe post de roată? Rostogoli?

Destul de evident...

Dacă am trece de la 3 laturi, respectiv 3 colțuri, la 10 laturi... "roata s-ar învârti mult mai bine"

Dacă am avea însă 50 de laturi cu 50 de colțuri ne-am duce din ce în ce mai aproape de un cerc.

Dacă ar exista o infinitate de laturi ca la fiecare milimetru să existe un colț atunci am avea cercul.

Însă o putem privi și pe partea cealaltă... un cerc este o figură geometrică cu 0 laturi și 0 colțuri în același timp în care putem să definim și ca ar putea avea o infinitate.

Deci infinitul coincide cu 0. 😏

2) Al doilea lucru foarte tare este să gândești ca un savant dus doar în extrema Darwinismului și să te gândești că la un moment dat vei fi mort o infinitate de timp! 🥶

Consider însă că inteligența Universului este suficient de mare să nu irosească o eternitate pe un nimic amorf 🙏

Conștiința și energia noastră probabil ne vor prezenta adevărată față a eternității vieții și sufletului când va veni momentul.

Și totuși... dacă ne-ar trece și acest gând că vom fi morți o vesnicie... nu ar trebui să ne pretuim viața atât de efemera la maxim maxim maxim și să lăsăm in urmă tot ce se poate mai bun? 🥰

Aseară, am început un film documentar pe Netflix despre infinit ca număr sau concep denumit: "O călătorie spre infinit" Mi s-au părut foarte tari 2 lucruri: 1) Imaginați-vă un triunghi. Il puteți folosi pe post de roată? Rostogoli? Destul de evident... Dacă am trece de la 3 laturi, respectiv 3 colțuri, la 10 laturi... "roata s-ar învârti mult mai bine" Dacă am avea însă 50 de laturi cu 50 de colțuri ne-am duce din ce în ce mai aproape de un cerc. Dacă ar exista o infinitate de laturi ca la fiecare milimetru să existe un colț atunci am avea cercul. Însă o putem privi și pe partea cealaltă... un cerc este o figură geometrică cu 0 laturi și 0 colțuri în același timp în care putem să definim și ca ar putea avea o infinitate. Deci infinitul coincide cu 0. 😏 2) Al doilea lucru foarte tare este să gândești ca un savant dus doar în extrema Darwinismului și să te gândești că la un moment dat vei fi mort o infinitate de timp! 🥶 Consider însă că inteligența Universului este suficient de mare să nu irosească o eternitate pe un nimic amorf 🙏 Conștiința și energia noastră probabil ne vor prezenta adevărată față a eternității vieții și sufletului când va veni momentul. Și totuși... dacă ne-ar trece și acest gând că vom fi morți o vesnicie... nu ar trebui să ne pretuim viața atât de efemera la maxim maxim maxim și să lăsăm in urmă tot ce se poate mai bun? 🥰

“𝐖𝐄 𝐀𝐋𝐋 𝐍𝐄𝐄𝐃 𝐓𝐎 𝐁𝐄 𝐍𝐄𝐄𝐃𝐄𝐃”

Cu toții avem nevoie să fie nevoie de noi...

"Un copac singuratic creștea printre nisipurile fierbinți ale deșertului, care au acoperit pădurea.
Soarele i-a ars fără milă scoarța. Dar copacul a continuat să trăiască în ciuda tuturor.
Într-o zi, un șoim a zburat deasupra deșertului, a văzut copacul și s-a așezat pe ramura lui.
S-a uitat în deșert și a spus:
- Ești un copac ciudat, de ce continui să trăiești printre aceste nisipuri fierbinți? Cine are nevoie?
- Tu, a răspuns copacul.
- Eu? a fost surprins șoimul. Nu am nevoie de tine!
- Dar dacă nu ai nevoie de mine, atunci ar trebui să stai pe nisipul fierbinte în loc de ramurile mele. Dacă nu eu, atunci altcineva, văzându-te singur pe copac, ar spune că nimeni nu are nevoie de tine și te-ar întreba pentru ce trăiești. Stând pe ramurile mele, șoimule, crezi că am nevoie de tine.
Șoimul s-a gândit la asta și a trebuit să fie de acord cu el."

Aceasta e o altă poveste cu tâlc tradusă din engleză de pe www.inspirationalstories.eu/sh ... .
Le-am citit aproape pe toate de acolo, recomand!

Pentru mine această poveste dezvăluie clar anumite gânduri și sentimente personale.
Poate fi vorba de cineva care trăiește într-un mediu nepotrivit, unde nu e apreciat sau unde nu se poate evidenția și dezvolta tocmai de asta...
Cei care au puterea să schimbe asta și să ofere zâmbete de obicei preferă să se uite la toată pădurea și nu doar la un singur copac.
Dar poate acel singur copac e cel mai important din toată pădurea (cel puțin pentru el însuși și dintr-un anumit motiv) și își dorește să fie văzut și valorat.
De fapt, asta s-ar putea spune despre fiecare copac. Fiecare e important în felul lui.
În sens figurat "Șoimii" au puterea să dea sens vieții "copacilor"...

“𝐖𝐄 𝐀𝐋𝐋 𝐍𝐄𝐄𝐃 𝐓𝐎 𝐁𝐄 𝐍𝐄𝐄𝐃𝐄𝐃” Cu toții avem nevoie să fie nevoie de noi... "Un copac singuratic creștea printre nisipurile fierbinți ale deșertului, care au acoperit pădurea. Soarele i-a ars fără milă scoarța. Dar copacul a continuat să trăiască în ciuda tuturor. Într-o zi, un șoim a zburat deasupra deșertului, a văzut copacul și s-a așezat pe ramura lui. S-a uitat în deșert și a spus: - Ești un copac ciudat, de ce continui să trăiești printre aceste nisipuri fierbinți? Cine are nevoie? - Tu, a răspuns copacul. - Eu? a fost surprins șoimul. Nu am nevoie de tine! - Dar dacă nu ai nevoie de mine, atunci ar trebui să stai pe nisipul fierbinte în loc de ramurile mele. Dacă nu eu, atunci altcineva, văzându-te singur pe copac, ar spune că nimeni nu are nevoie de tine și te-ar întreba pentru ce trăiești. Stând pe ramurile mele, șoimule, crezi că am nevoie de tine. Șoimul s-a gândit la asta și a trebuit să fie de acord cu el." Aceasta e o altă poveste cu tâlc tradusă din engleză de pe https://www.inspirationalstories.eu/short-moral-stories/ . Le-am citit aproape pe toate de acolo, recomand! Pentru mine această poveste dezvăluie clar anumite gânduri și sentimente personale. Poate fi vorba de cineva care trăiește într-un mediu nepotrivit, unde nu e apreciat sau unde nu se poate evidenția și dezvolta tocmai de asta... Cei care au puterea să schimbe asta și să ofere zâmbete de obicei preferă să se uite la toată pădurea și nu doar la un singur copac. Dar poate acel singur copac e cel mai important din toată pădurea (cel puțin pentru el însuși și dintr-un anumit motiv) și își dorește să fie văzut și valorat. De fapt, asta s-ar putea spune despre fiecare copac. Fiecare e important în felul lui. În sens figurat "Șoimii" au puterea să dea sens vieții "copacilor"...

Am tradus din engleză o poveste scurtă, care "circulă" pe internet cu anumite învățături.

<<"Un băiat nevăzător stătea pe treptele unei clădiri, cu o pălărie la picioare.
El ridicase un semn care spunea: „Sunt orb, vă rog să ajutați”!
În pălărie erau doar câteva monede.
Un bărbat a trecut prin zonă.
A scos câteva monede din buzunar și le-a aruncat în pălărie.
Apoi a luat semnul, l-a întors și a scris câteva cuvinte.
A pus semnul înapoi, astfel încât toți cei care treceau pe acolo să vadă cuvintele noi.
Curând, pălăria a început să se umple.
Mult mai mulți oameni dădeau bani băiatului.
În după-amiaza aceea, bărbatul care schimbase semnul a venit să vadă cum stau lucrurile.
Băiatul i-a recunoscut pașii și a întrebat:
-Tu ai fost cel care mi-ai schimbat semnul în această dimineață? Ce ai scris?
Bărbatul a spus:
- Am scris doar adevărul. Am spus ce ai spus tu, dar într-un mod diferit. Am scris: „Astăzi este o zi frumoasă, dar nu o pot vedea.”>>

✏Oare de ce al doilea semn a fost mai eficient?

Ideea pe care o extrag eu este aceea că uneori chiar e nevoie ca cineva să intervină pentru altcineva.
Ceva similar ar fi și între conexiunea brand - cauză pe care o avem aici pe Heyadoo.
Cuvintele potrivite sunt magice, fac minuni pentru cei care pun valoare pe ceva firesc care le lipsește.
Unii își doresc un loc de muncă, iar alții le pot asigura asta schimbând mesajul în favoarea lor și oferind lumii un exemplu în același timp.

"Fii recunoscător pentru ceea ce ai!
Fii creativ!
Gândește diferit și pozitiv!
Când viața îți oferă 100 de motive să plângi, arată-i vieții că ai 1000 de motive să zâmbești!
Cel mai frumos lucru este să vezi o persoană zâmbind... Dar și mai frumos este să știi că tu ești motivul din spate!
❤Puteți atinge inima cuiva astăzi și pentru totdeauna."

Vă doresc un weekend fericit!

Am tradus din engleză o poveste scurtă, care "circulă" pe internet cu anumite învățături. <<"Un băiat nevăzător stătea pe treptele unei clădiri, cu o pălărie la picioare. El ridicase un semn care spunea: „Sunt orb, vă rog să ajutați”! În pălărie erau doar câteva monede. Un bărbat a trecut prin zonă. A scos câteva monede din buzunar și le-a aruncat în pălărie. Apoi a luat semnul, l-a întors și a scris câteva cuvinte. A pus semnul înapoi, astfel încât toți cei care treceau pe acolo să vadă cuvintele noi. Curând, pălăria a început să se umple. Mult mai mulți oameni dădeau bani băiatului. În după-amiaza aceea, bărbatul care schimbase semnul a venit să vadă cum stau lucrurile. Băiatul i-a recunoscut pașii și a întrebat: -Tu ai fost cel care mi-ai schimbat semnul în această dimineață? Ce ai scris? Bărbatul a spus: - Am scris doar adevărul. Am spus ce ai spus tu, dar într-un mod diferit. Am scris: „Astăzi este o zi frumoasă, dar nu o pot vedea.”>> ✏Oare de ce al doilea semn a fost mai eficient? Ideea pe care o extrag eu este aceea că uneori chiar e nevoie ca cineva să intervină pentru altcineva. Ceva similar ar fi și între conexiunea brand - cauză pe care o avem aici pe Heyadoo. Cuvintele potrivite sunt magice, fac minuni pentru cei care pun valoare pe ceva firesc care le lipsește. Unii își doresc un loc de muncă, iar alții le pot asigura asta schimbând mesajul în favoarea lor și oferind lumii un exemplu în același timp. "Fii recunoscător pentru ceea ce ai! Fii creativ! Gândește diferit și pozitiv! Când viața îți oferă 100 de motive să plângi, arată-i vieții că ai 1000 de motive să zâmbești! Cel mai frumos lucru este să vezi o persoană zâmbind... Dar și mai frumos este să știi că tu ești motivul din spate! ❤Puteți atinge inima cuiva astăzi și pentru totdeauna." Vă doresc un weekend fericit!

Bună dimineața!
Am citit postarea cu "Efectul Bystander" și mi-am dat seama că pot genera chiar o "contrapartidă".

Hai să ne gândim de ce de fapt nu se schimbă lucrurile în jurul nostru decât infinit de greu și de "neașteptat".

Pentru că prin același efect foarte similar cu Bystander, oamenii caută să intre în mintea celorlalți dar în loc să gândească că alții vor acționa în locul lor, se gândesc fix că alții nu vor acționa deloc și atunci nu are sens.
Exemple:

1)un protest într-o piață publică unde apar 500 de persoane dintr-un oraș de peste 300.000 de locuitori din care peste 30% sunt în totalitate afectați de problema pentru care sunt cei 500 în stradă.

De ce au ieșit doar 500?
Deoarece ceilalți au zis că nu are rost ... că nu va ieși mai nimeni ... și nu a ieșit nimeni pentru că și cei care nu au ieșit s-au gândit că ceilalți care au gândit despre ei că nu vor ieși ... nu vor ieși la rândul lor și tot așa :)

2) candidații alegerilor importante. De ce nu câștigă oameni sau formațiuni noi și obțin mereu între 1 și câteva procente?

Pentru că toți ceilalți sunt afectați de efectul ByStander și stau în casă deoarece se gândesc că și ceilalți care i-ar vota vor sta în casă că nu are niciun rost.
De ce câștigă alegerile cei consacrați?
Pentru că cei care îi votează pe ei stiu că și ceilalți care îi votează pe ei vor ieși din casă pentru că are rost.

Și astfel, "lăsăm mintea să ne răpească viața" după cum e super citatul american " Don't let the mind to steal your life!

Dacă am fi niște particule componente ale unei raze laser cât mai puternice, precum în imagine ... punctul cel mai cald și puternic cu siguranță va produce schimbări importante!

Noi ar trebui să fim la fel că aceste particule care formează o rază puternică cu potențial de mai bine!

Bună dimineața! Am citit postarea cu "Efectul Bystander" și mi-am dat seama că pot genera chiar o "contrapartidă". Hai să ne gândim de ce de fapt nu se schimbă lucrurile în jurul nostru decât infinit de greu și de "neașteptat". Pentru că prin același efect foarte similar cu Bystander, oamenii caută să intre în mintea celorlalți dar în loc să gândească că alții vor acționa în locul lor, se gândesc fix că alții nu vor acționa deloc și atunci nu are sens. Exemple: 1)un protest într-o piață publică unde apar 500 de persoane dintr-un oraș de peste 300.000 de locuitori din care peste 30% sunt în totalitate afectați de problema pentru care sunt cei 500 în stradă. De ce au ieșit doar 500? Deoarece ceilalți au zis că nu are rost ... că nu va ieși mai nimeni ... și nu a ieșit nimeni pentru că și cei care nu au ieșit s-au gândit că ceilalți care au gândit despre ei că nu vor ieși ... nu vor ieși la rândul lor și tot așa :) 2) candidații alegerilor importante. De ce nu câștigă oameni sau formațiuni noi și obțin mereu între 1 și câteva procente? Pentru că toți ceilalți sunt afectați de efectul ByStander și stau în casă deoarece se gândesc că și ceilalți care i-ar vota vor sta în casă că nu are niciun rost. De ce câștigă alegerile cei consacrați? Pentru că cei care îi votează pe ei stiu că și ceilalți care îi votează pe ei vor ieși din casă pentru că are rost. Și astfel, "lăsăm mintea să ne răpească viața" după cum e super citatul american " Don't let the mind to steal your life! Dacă am fi niște particule componente ale unei raze laser cât mai puternice, precum în imagine ... punctul cel mai cald și puternic cu siguranță va produce schimbări importante! Noi ar trebui să fim la fel că aceste particule care formează o rază puternică cu potențial de mai bine!

"𝙀𝙛𝙚𝙘𝙩𝙪𝙡 𝘽𝙮𝙨𝙩𝙖𝙣𝙙𝙚𝙧 - un paradox al comportamentului uman" este titlul pe care l-am citit într-un research de-al meu și care se potrivește cu anumite idei proprii.

Prin diverse experimente, precum și cel din video-ul atașat, s-a ajuns la concluzia "că atunci când o persoană se află în postura de victimă este mai probabil să primească ajutor dacă la fața locului se află doar un martor sau un număr restrâns de indivizi.
Dacă în zona în care se află victima este prezent un mare număr de persoane, privitorul care simte imboldul de a ajuta renunță, în general, să se mai implice, deoarece consideră că va interveni altcineva, unul dintre numeroșii martori prezenți la fața locului.
Dar și ceilalți gândesc la fel. Nimeni nu se apropie de victimă și toți își văd de grijile lor."
(sursa info: cutt.ly/X1rtmuJ )
Eu am experimentat acest efect din ambele poziții, fiind o singură dată când am avut nevoie de susținere (un mic atac de panică), dar nu mai povestesc acum asta.

Cică cea mai bună glumă a omenirii este aceea în care computerele au început să-i pună pe oameni să dovedească că nu sunt roboți.
Ironia e că se cam potrivește...
Cu tot sistemul umanitar din lume, uite că se întâmplă și asta și multe altele.

DAR... eu văd acest efect Bystander ca fiind caracteristic și altor circumstanțe:
Atunci când stăm și ne uităm la viața noastră și nu facem nimic din ceea ce am vrea să facem totuși, așteptăm să fim ajutați...
Există oameni talentați sau care încă nu și-au descoperit talentul, care pot deveni profesioniști într-un domeniu dacă ar avea șansa de "a intra" așa cum sunt ei.
Există oameni care nu sunt văzuți pur și simplu sau nu sunt importanți pentru cei care ar putea să le dea mai mult decât o șansă.

Știu eu la ce mă refer...

E un subiect la care mă voi gândi în continuare...

"𝙀𝙛𝙚𝙘𝙩𝙪𝙡 𝘽𝙮𝙨𝙩𝙖𝙣𝙙𝙚𝙧 - un paradox al comportamentului uman" este titlul pe care l-am citit într-un research de-al meu și care se potrivește cu anumite idei proprii. Prin diverse experimente, precum și cel din video-ul atașat, s-a ajuns la concluzia "că atunci când o persoană se află în postura de victimă este mai probabil să primească ajutor dacă la fața locului se află doar un martor sau un număr restrâns de indivizi. Dacă în zona în care se află victima este prezent un mare număr de persoane, privitorul care simte imboldul de a ajuta renunță, în general, să se mai implice, deoarece consideră că va interveni altcineva, unul dintre numeroșii martori prezenți la fața locului. Dar și ceilalți gândesc la fel. Nimeni nu se apropie de victimă și toți își văd de grijile lor." (sursa info: https://cutt.ly/X1rtmuJ ) Eu am experimentat acest efect din ambele poziții, fiind o singură dată când am avut nevoie de susținere (un mic atac de panică), dar nu mai povestesc acum asta. Cică cea mai bună glumă a omenirii este aceea în care computerele au început să-i pună pe oameni să dovedească că nu sunt roboți. Ironia e că se cam potrivește... Cu tot sistemul umanitar din lume, uite că se întâmplă și asta și multe altele. DAR... eu văd acest efect Bystander ca fiind caracteristic și altor circumstanțe: Atunci când stăm și ne uităm la viața noastră și nu facem nimic din ceea ce am vrea să facem totuși, așteptăm să fim ajutați... Există oameni talentați sau care încă nu și-au descoperit talentul, care pot deveni profesioniști într-un domeniu dacă ar avea șansa de "a intra" așa cum sunt ei. Există oameni care nu sunt văzuți pur și simplu sau nu sunt importanți pentru cei care ar putea să le dea mai mult decât o șansă. Știu eu la ce mă refer... E un subiect la care mă voi gândi în continuare...

Astazi, am poposit la un Mcdonald's ca mai aveam o discutie de terminat cu cineva după o ședință.

Mare mi-a fost surpriza cand a început dna de la ghiseu, sa imi propuna burger cu porc.

Acum McDonald's are vita, pui, porc 😂 a devenit precum un restaurant...

Diversificarea exagerata a acestor afaceri ne va face sa nu mai diferențiem intre ele.

Daca ma duc la Burger King mananc aripioare si pui(probabil) si la KFC burgeri, porc si vita probabil in curand...

In fine... Va invit la un "burger cu porc" la Mc daca doriti, eu am ramas pe cheeseburger😁

Imediat o alta surpriza.
Am aflat de campania lor umanitara Ronald Mcdonald.

Povestea Fundaţiei Ronald McDonald a început în anul 1974, pe culoarele unui spital din Philadelphia, SUA, unde Kim Hill, fiica de câţiva ani a unui atlet profesionist era tratată de leucemie, iar îngrijirea sa însemna multe zile petrecute sub directa de observaţie a medicilor. Pentru a o supraveghea pe durata tratamentului, părinţii lui Kim petreceau săptămână după săptămână în spital, alături de fiica lor, în condiţii dificile.

Astfel, Audrey Evans – medicul oncolog şi atletul Fred Hill şi-au pus problema găsirii unei soluţii pentru toţi părinţii aflaţi în situaţii similare.

În 22 ani de activitate în România, Fundația pentru Copii Ronald McDonald:

• a investit peste 23 milioane de lei în proiecte de sănătate și educaționale pentru copii.

• a găzduit gratuit peste 20.000 de părinți și copii, care au trecut pragul celor două Case Ronald McDonald din Timișoara și din București

Fundația Ronald McDonald a fost înființată în România în anul 1998 și a devenit în scurt timp un aliat atât al copiilor bolnavi, cât și al părinților acestora, oferind un sprijin real și extrem de necesar, complementar celui oferit prin sistemele publice de sănătate.

Aveti aici si pagina lor:
www.mcdonalds.ro/despre-noi/ca ...

Astazi, am poposit la un Mcdonald's ca mai aveam o discutie de terminat cu cineva după o ședință. Mare mi-a fost surpriza cand a început dna de la ghiseu, sa imi propuna burger cu porc. Acum McDonald's are vita, pui, porc 😂 a devenit precum un restaurant... Diversificarea exagerata a acestor afaceri ne va face sa nu mai diferențiem intre ele. Daca ma duc la Burger King mananc aripioare si pui(probabil) si la KFC burgeri, porc si vita probabil in curand... In fine... Va invit la un "burger cu porc" la Mc daca doriti, eu am ramas pe cheeseburger😁 Imediat o alta surpriza. Am aflat de campania lor umanitara Ronald Mcdonald. Povestea Fundaţiei Ronald McDonald a început în anul 1974, pe culoarele unui spital din Philadelphia, SUA, unde Kim Hill, fiica de câţiva ani a unui atlet profesionist era tratată de leucemie, iar îngrijirea sa însemna multe zile petrecute sub directa de observaţie a medicilor. Pentru a o supraveghea pe durata tratamentului, părinţii lui Kim petreceau săptămână după săptămână în spital, alături de fiica lor, în condiţii dificile. Astfel, Audrey Evans – medicul oncolog şi atletul Fred Hill şi-au pus problema găsirii unei soluţii pentru toţi părinţii aflaţi în situaţii similare. În 22 ani de activitate în România, Fundația pentru Copii Ronald McDonald: • a investit peste 23 milioane de lei în proiecte de sănătate și educaționale pentru copii. • a găzduit gratuit peste 20.000 de părinți și copii, care au trecut pragul celor două Case Ronald McDonald din Timișoara și din București Fundația Ronald McDonald a fost înființată în România în anul 1998 și a devenit în scurt timp un aliat atât al copiilor bolnavi, cât și al părinților acestora, oferind un sprijin real și extrem de necesar, complementar celui oferit prin sistemele publice de sănătate. Aveti aici si pagina lor: https://www.mcdonalds.ro/despre-noi/caritate