𝗔𝗰𝘂𝗺 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗺 𝗹𝘂𝗺𝗶𝗶 𝗽𝗮𝗰𝗲𝗮!

"Mii de ani de trudă omului i-a trebuit
Să-şi făurească o lume aşa cum şi-a dorit
Clipa de iubire, primul zâmbet de copil
Sunt minuni ce noi le vrem fără sfârşit.

Pentru tot ce oamenii au făurit,
Pentru fiii noştri care au nevoie de cer senin,
Acum, cerem lumii pace eternă
Acum e timpul să vrem să trăim
Acum...

Pacea lumii noastre azi depinde doar de noi
Să dorim să fie pace, nu război
Ziua care vine va avea un cer senin
Învăţând să facem miere din venin...

Pentru tot ce oamenii au făurit,
Pentru fiii noştri care au nevoie de cer senin,
Acum cerem lumii pace eternă
Acum e timpul să vrem să trăim
Acum...
Vă chemăm cu mâinile-ntinse
Acum... e timpul să vrem să trăim
Acum cerem lumii pace eternă
Acum e timpul să vrem să trăim!"

(Artist: Mihai Pocorschi)

Aveam de gând cândva să mă uit la discurile de vinyl prăfuite de timp rămase de la bătrâni, să văd ce scrie pe coperțile lor de hârtie veche.
Ieri a venit acea zi, după ce am citit postarea de aici a lui Alin, despre cum a evoluat modalitatea de stocare și de redare a muzicii.
Și bine am făcut, căci dintre toate acele titluri cu artiști români de muzică ușoară și populară, respectiv momente vesele în prim plan, am ales melodia atașată, care există pe discul meu și pe care am găsit-o înregistrată pe Youtube.

Ce versuri simple și minunate, care descriu atât de bine nevoia noastră de pace, de iubire globală, de a ne simți în siguranță, de a ne bucura împreună de cerul senin!

Sunt fericită pentru că am avut inspirația de a selecta această melodie și de a o "aduce" în prezentul nostru!

𝗔𝗰𝘂𝗺 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗺 𝗹𝘂𝗺𝗶𝗶 𝗽𝗮𝗰𝗲𝗮! "Mii de ani de trudă omului i-a trebuit Să-şi făurească o lume aşa cum şi-a dorit Clipa de iubire, primul zâmbet de copil Sunt minuni ce noi le vrem fără sfârşit. Pentru tot ce oamenii au făurit, Pentru fiii noştri care au nevoie de cer senin, Acum, cerem lumii pace eternă Acum e timpul să vrem să trăim Acum... Pacea lumii noastre azi depinde doar de noi Să dorim să fie pace, nu război Ziua care vine va avea un cer senin Învăţând să facem miere din venin... Pentru tot ce oamenii au făurit, Pentru fiii noştri care au nevoie de cer senin, Acum cerem lumii pace eternă Acum e timpul să vrem să trăim Acum... Vă chemăm cu mâinile-ntinse Acum... e timpul să vrem să trăim Acum cerem lumii pace eternă Acum e timpul să vrem să trăim!" (Artist: Mihai Pocorschi) Aveam de gând cândva să mă uit la discurile de vinyl prăfuite de timp rămase de la bătrâni, să văd ce scrie pe coperțile lor de hârtie veche. Ieri a venit acea zi, după ce am citit postarea de aici a lui Alin, despre cum a evoluat modalitatea de stocare și de redare a muzicii. Și bine am făcut, căci dintre toate acele titluri cu artiști români de muzică ușoară și populară, respectiv momente vesele în prim plan, am ales melodia atașată, care există pe discul meu și pe care am găsit-o înregistrată pe Youtube. Ce versuri simple și minunate, care descriu atât de bine nevoia noastră de pace, de iubire globală, de a ne simți în siguranță, de a ne bucura împreună de cerul senin! Sunt fericită pentru că am avut inspirația de a selecta această melodie și de a o "aduce" în prezentul nostru!

𝕌𝕡𝕕𝕒𝕥𝕖: ⭐ Crede în tine! Strălucește în felul tău! ⭐

Știți pilda cu samuraiul: www.diane.ro/2010/08/fiecare-o ...

"Suntem tipuri diferiți de oameni, fiecare din noi luptă în felul său prin credința lui și face astfel posibil ca lumea sa fie mai bună; restul nu este decât aparență.”

Partea mea e acolo în poveste.
Cine îmi simte sufletul, înțelege ce caut.
Mi-am dat singură lecția.
Melodia e încurajatoare.

𝕌𝕡𝕕𝕒𝕥𝕖: ⭐ Crede în tine! Strălucește în felul tău! ⭐ Știți pilda cu samuraiul: https://www.diane.ro/2010/08/fiecare-om-isi-are-propria-frumusete.html "Suntem tipuri diferiți de oameni, fiecare din noi luptă în felul său prin credința lui și face astfel posibil ca lumea sa fie mai bună; restul nu este decât aparență.” Partea mea e acolo în poveste. Cine îmi simte sufletul, înțelege ce caut. Mi-am dat singură lecția. Melodia e încurajatoare.

Întrebarea secolului:
Până la urmă noi că rasă... am evoluat sau am involuat?

Per total cu siguranță părerile sunt extrem de împărțite și fiecare din ele conțîn unele argumente zdrobitoare că ar fi așa sau invers.

Eee... însă în cee ce privește modul de a asculta muzică ... putem spune că a fost un salt imens al progresului...

V-am ales această colecție de colinde deoarece pe la minutul și secunda 48:06, apare un fenomen care unora ne trezește multă emoție și ne teleportează în timp, iar alțîi, mai noi pe Pământ, nu îl pot identifica deoarece este prea vechi :)

În timp ce lucram și îmi dezvoltam proiectele actuale la care sunt angrenat, aud deodată un sunet special!

Vorbim despre "agățatul benzii" casetei audio care, acum 10-15 ani, se găsea la o tarabă în fiecare piață.
Cui îi este dor, are "onoarea" de a îl reauzi.

Deci... în ce privește ascultatul muzicii ... am plecat de la discuri mari de pick-up, am ajuns la casetofoane cu casete audio, am trecut la cd-playere cu cd... am continuat cu muzica direct pe harddisk în faimosul program Winamp ...că în timpurile în care ne aflăm să accesăm de oriunde o bibliotecă imensă online numită Youtube și să nu mai fie nevoie să avem niciun fel de colecție personală.
Deci putem spune că am evoluat masiv în această zonă nu?

Este foarte bine că știința a reușit să pună în formaturi noi și muzica veche. Este clar că și această colecție de colinde Fuego a existat pe o casetă.

De acolo cineva care a dorit să digitalizeze caseta și s-a încurcat puțin banda. Apoi a convertit tot ce era pe casetă in format acceptat și le-a pus pe Youtube.

Întrebarea secolului: Până la urmă noi că rasă... am evoluat sau am involuat? Per total cu siguranță părerile sunt extrem de împărțite și fiecare din ele conțîn unele argumente zdrobitoare că ar fi așa sau invers. Eee... însă în cee ce privește modul de a asculta muzică ... putem spune că a fost un salt imens al progresului... V-am ales această colecție de colinde deoarece pe la minutul și secunda 48:06, apare un fenomen care unora ne trezește multă emoție și ne teleportează în timp, iar alțîi, mai noi pe Pământ, nu îl pot identifica deoarece este prea vechi :) În timp ce lucram și îmi dezvoltam proiectele actuale la care sunt angrenat, aud deodată un sunet special! Vorbim despre "agățatul benzii" casetei audio care, acum 10-15 ani, se găsea la o tarabă în fiecare piață. Cui îi este dor, are "onoarea" de a îl reauzi. Deci... în ce privește ascultatul muzicii ... am plecat de la discuri mari de pick-up, am ajuns la casetofoane cu casete audio, am trecut la cd-playere cu cd... am continuat cu muzica direct pe harddisk în faimosul program Winamp ...că în timpurile în care ne aflăm să accesăm de oriunde o bibliotecă imensă online numită Youtube și să nu mai fie nevoie să avem niciun fel de colecție personală. Deci putem spune că am evoluat masiv în această zonă nu? Este foarte bine că știința a reușit să pună în formaturi noi și muzica veche. Este clar că și această colecție de colinde Fuego a existat pe o casetă. De acolo cineva care a dorit să digitalizeze caseta și s-a încurcat puțin banda. Apoi a convertit tot ce era pe casetă in format acceptat și le-a pus pe Youtube.

"Un tânăr director de succes conducea pe o stradă de cartier, mergând puțin prea repede cu noul său Jaguar.
Se uita la copiii care ieșeau între mașinile parcate și a încetinit când i s-a părut că vede ceva.
O cărămidă s-a spart în ușa laterală a Jaguarului.
Tânărul a frânat, a ieșit furios din mașină și l-a apucat pe cel mai apropiat copil:
- De ce ai făcut asta? Știi cât va costa paguba asta?
Copilul a cerut iertare, implorându-l:
- Te rog, domnule! Te rog! Îmi pare rău, dar nu știam ce altceva să fac. Am aruncat cărămida pentru că nimeni nu s-ar opri...
Cu lacrimi curgându-i pe față, copilul a arătat un loc chiar în jurul unei mașini parcate.
- Este fratele meu... S-a rostogolit de pe bordură, a căzut din scaunul cu rotile și nu pot să îl ridic. Vrei să mă ajuți să-l ridic? E rănit și e prea greu pentru mine.
Mișcat dincolo de cuvinte, tânărul director a ridicat în grabă pe băiatul cu handicap, apoi a scos o batistă de in și i-a tamponat rănile.
- Îți mulțumesc și Dumnezeu să te binecuvânteze!, i-a spus copilul recunoscător.
Prea zguduit de întâmplare, bărbatul a privit cum copilul își împingea fratele pe trotuar către casă.
A avut o plimbare lentă către mașină.
Pagubele au fost vizibile, dar nu s-a obosit niciodată să repare ușa laterală zdrobită.
El a păstrat adâncitura acolo pentru a-i aminti acest mesaj:

<<Nu trece prin viață atât de repede încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine pentru a-ți atrage atenția!>>"

Tradus din www.gotothings.com/motivation/ ...

Sursa foto: unsplash.ro

"Un tânăr director de succes conducea pe o stradă de cartier, mergând puțin prea repede cu noul său Jaguar. Se uita la copiii care ieșeau între mașinile parcate și a încetinit când i s-a părut că vede ceva. O cărămidă s-a spart în ușa laterală a Jaguarului. Tânărul a frânat, a ieșit furios din mașină și l-a apucat pe cel mai apropiat copil: - De ce ai făcut asta? Știi cât va costa paguba asta? Copilul a cerut iertare, implorându-l: - Te rog, domnule! Te rog! Îmi pare rău, dar nu știam ce altceva să fac. Am aruncat cărămida pentru că nimeni nu s-ar opri... Cu lacrimi curgându-i pe față, copilul a arătat un loc chiar în jurul unei mașini parcate. - Este fratele meu... S-a rostogolit de pe bordură, a căzut din scaunul cu rotile și nu pot să îl ridic. Vrei să mă ajuți să-l ridic? E rănit și e prea greu pentru mine. Mișcat dincolo de cuvinte, tânărul director a ridicat în grabă pe băiatul cu handicap, apoi a scos o batistă de in și i-a tamponat rănile. - Îți mulțumesc și Dumnezeu să te binecuvânteze!, i-a spus copilul recunoscător. Prea zguduit de întâmplare, bărbatul a privit cum copilul își împingea fratele pe trotuar către casă. A avut o plimbare lentă către mașină. Pagubele au fost vizibile, dar nu s-a obosit niciodată să repare ușa laterală zdrobită. El a păstrat adâncitura acolo pentru a-i aminti acest mesaj: <<Nu trece prin viață atât de repede încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine pentru a-ți atrage atenția!>>" Tradus din https://www.gotothings.com/motivation/dont-wait-for-that-brick-to-be-thrown.htm Sursa foto: unsplash.ro

"Mă aflam într-o cofetărie și așteptam la rând, apreciind din priviri prăjiturile din vitrină. În fața mea era un bărbat tânăr, nu știu dacă avea mai mult de 25 de ani. A făcut poză vitrinei, probabil se consulta cu cineva... În fața lui era un bătrân care punea diverse întrebări despre prăjituri, iar vânzătoarea îi explica totul cu multă răbdare. Bătrânul părea interesat de o prăjitură care să nu aibă nucă sau ceva crocant și m-am gândit că probabil își dorea să evite alimentele tari din cauza danturii. Apoi a întrebat cât costă două prăjituri dintr-un fel și cât costă două din alt fel. A ales prăjiturile cu mousse de ciocolată, despre care vânzătoarea i-a spus, mai devreme, că sunt mult mai bune și mai fine.
- Înainte să le împachetați, vă rog să îmi dați voie să le plătesc, am doar card și am pierdut socoteala lunară, nu știu dacă mai sunt destui bani acolo înăuntru...
Aceasta a introdus suma pe pos și, în timp ce bătrânul era atent la portofel ca să își scoată cardul, tânărul din fața mea a atins repede pos-ul cu cardul lui și i-a făcut un semn discret vânzătoarei să nu îl dea de gol. Bonul fiscal a ieșit imediat, fiind o sumă mică nu a fost necesară introducerea codului pin. Bătrânul i-a întins cardul vânzătoarei, iar aceasta, puțin încurcată, a mimat că îi folosește cardul pentru plată.
- A mers?, a întrebat bătrânul.
- Sigur. Uitați și bonul. Împachetez acum și prăjiturile. Le doriți pe cartonaș sau într-o caserolă?
- Ar fi bine în caserolă, am de umblat mult cu ele. Le duc unui prieten bolnav, este în spital, săracu'.
Vânzătoarea a împachetat prăjiturile, iar bătrânul i-a mulțumit și a plecat, cu pași greoi, salutându-ne pe toți cei care așteptam la rând.
Iar undeva, pe un pat de spital, un suflet a primit o mică bucurie dulce, care a ajuns la el printr-o magie făcută de doi îngeri... ❤️"

"Mă aflam într-o cofetărie și așteptam la rând, apreciind din priviri prăjiturile din vitrină. În fața mea era un bărbat tânăr, nu știu dacă avea mai mult de 25 de ani. A făcut poză vitrinei, probabil se consulta cu cineva... În fața lui era un bătrân care punea diverse întrebări despre prăjituri, iar vânzătoarea îi explica totul cu multă răbdare. Bătrânul părea interesat de o prăjitură care să nu aibă nucă sau ceva crocant și m-am gândit că probabil își dorea să evite alimentele tari din cauza danturii. Apoi a întrebat cât costă două prăjituri dintr-un fel și cât costă două din alt fel. A ales prăjiturile cu mousse de ciocolată, despre care vânzătoarea i-a spus, mai devreme, că sunt mult mai bune și mai fine. - Înainte să le împachetați, vă rog să îmi dați voie să le plătesc, am doar card și am pierdut socoteala lunară, nu știu dacă mai sunt destui bani acolo înăuntru... Aceasta a introdus suma pe pos și, în timp ce bătrânul era atent la portofel ca să își scoată cardul, tânărul din fața mea a atins repede pos-ul cu cardul lui și i-a făcut un semn discret vânzătoarei să nu îl dea de gol. Bonul fiscal a ieșit imediat, fiind o sumă mică nu a fost necesară introducerea codului pin. Bătrânul i-a întins cardul vânzătoarei, iar aceasta, puțin încurcată, a mimat că îi folosește cardul pentru plată. - A mers?, a întrebat bătrânul. - Sigur. Uitați și bonul. Împachetez acum și prăjiturile. Le doriți pe cartonaș sau într-o caserolă? - Ar fi bine în caserolă, am de umblat mult cu ele. Le duc unui prieten bolnav, este în spital, săracu'. Vânzătoarea a împachetat prăjiturile, iar bătrânul i-a mulțumit și a plecat, cu pași greoi, salutându-ne pe toți cei care așteptam la rând. Iar undeva, pe un pat de spital, un suflet a primit o mică bucurie dulce, care a ajuns la el printr-o magie făcută de doi îngeri... ❤️"

Momentan citesc "Drumul către tine însuți - O nouă psihologie a iubirii, a valorilor tradiționale și a creșterii spirituale" scrisă de M. Scott Peck...
Și am dat peste citatul lui C.G.Jung din fotografie... Nu am să comentez ce a vrut el să transmită... Eu vreau să vă spun ce gânduri mi-au trecut mie prin minte după ce am citit acest citat... Și anume; Care e rostul unei flori pe pământ? Știința ar putea spune că rostul ei e să se înmulțească ca specie. Noi am putea spune că rostul ei e să ne încânte privirile, sau ca remediu pentru boli... Dar să spunem că această floare crește într-un loc unde nu va pune omul piciorul niciodată... atunci ce rost ar avea viața unei flori? Pentru fluturi, pentru albine și alte insecte, ar fi un raspuns... Ce rost are viața un stejar la care nu ajunge omul să îl facă scândură sau lemn de foc? Poate să hrănească mistreți și alte animale cu ghindă... Sau cum a fost menționat într-o postare recentă ca adăpost și sprijin pentru păsările cerului...
Concluzia la care am ajuns e că nimic în jurul nostru nu are rost dacă nu servește altuia... Și oamenii cu atât mai mult...

Momentan citesc "Drumul către tine însuți - O nouă psihologie a iubirii, a valorilor tradiționale și a creșterii spirituale" scrisă de M. Scott Peck... Și am dat peste citatul lui C.G.Jung din fotografie... Nu am să comentez ce a vrut el să transmită... Eu vreau să vă spun ce gânduri mi-au trecut mie prin minte după ce am citit acest citat... Și anume; Care e rostul unei flori pe pământ? Știința ar putea spune că rostul ei e să se înmulțească ca specie. Noi am putea spune că rostul ei e să ne încânte privirile, sau ca remediu pentru boli... Dar să spunem că această floare crește într-un loc unde nu va pune omul piciorul niciodată... atunci ce rost ar avea viața unei flori? Pentru fluturi, pentru albine și alte insecte, ar fi un raspuns... Ce rost are viața un stejar la care nu ajunge omul să îl facă scândură sau lemn de foc? Poate să hrănească mistreți și alte animale cu ghindă... Sau cum a fost menționat într-o postare recentă ca adăpost și sprijin pentru păsările cerului... Concluzia la care am ajuns e că nimic în jurul nostru nu are rost dacă nu servește altuia... Și oamenii cu atât mai mult...

,,Pilda de seară 💛
Răbdarea

"Un copil, la gradinita, incearca sa își încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa îl încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
– Doamna, da sunt puse invels.
Intr-adevar, erau puse gresit
Nu a fost cu nimic mai usor sa îi scoata cizmulitele decat să i le puna, totuși a reușit să îți păstreze calmul până când cizmulitele au fost iar Incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
– Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să tipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalte. Când s-a terminat chinul descaltatului, băiețelul i-a spus:
– Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce să facă: Să plângă sau să râdă? A reusit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară!
– Le-am bagat in cizmulite ca să nu le pield" 😊😊

Zâmbiți, va rog, că vă face bine!
Să fiți așadar sănătoși! Și...răbdători.”


(Sursa internet)

,,Pilda de seară 💛 Răbdarea "Un copil, la gradinita, incearca sa își încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa îl încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: – Doamna, da sunt puse invels. Intr-adevar, erau puse gresit Nu a fost cu nimic mai usor sa îi scoata cizmulitele decat să i le puna, totuși a reușit să îți păstreze calmul până când cizmulitele au fost iar Incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis: – Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!! În loc să tipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalte. Când s-a terminat chinul descaltatului, băiețelul i-a spus: – Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi. Acum ea nu mai stia ce să facă: Să plângă sau să râdă? A reusit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: – Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară! – Le-am bagat in cizmulite ca să nu le pield" 😊😊 Zâmbiți, va rog, că vă face bine! Să fiți așadar sănătoși! Și...răbdători.” (Sursa internet)

Hey!😉
Sunt curioasă dacă veți "prelua" reacția din imagine după ce veți citi următoarele:

I.
"Un bărbat s-a cazat într-un hotel pentru prima dată în viață și a urcat în camera lui.
Cinci minute mai târziu a sunat la recepție și a spus:
- Mi-ați dat o cameră fără ieșire. Cum plec?
Funcționarul a spus:
- Domnule, asta e absurd! Ați căutat ușa?
Bărbatul a spus:
- Ei bine, există o ușă care duce la baie. Există o a doua ușă care duce în dulap. Și există o ușă pe care nu am încercat-o, dar are un semn „nu deranja” pe ea”.

II.
"În timp ce transporta câțiva pacienți psihici nefericiți dintr-un loc sigur în altul, noul șofer de autobuz s-a oprit la un restaurant de pe marginea drumului pentru o pauză naturală.
La întoarcerea sa în autobuz, toți cei douăzeci de pacienți dispăruseră.
Fiind un tip plin de resurse și temându-se de consecințele neglijenței sale, a condus până la următoarea stație de autobuz, unde a pretins că este un înlocuitor pentru serviciul obișnuit.
Lăsând să urce douăzeci de persoane, șoferul s-a îndreptat direct spre destinație, unde a avertizat personalul de la porți că „pacienții” sunt tulburați și extrem de instabili.
„Pacienții” furioși au fost îndepărtați corespunzător, sedați și încarcerați și au rămas în detenție timp de trei zile, până când personalul a putut să verifice înregistrările și să le confirme adevărata identitate.
Pacienții reali nu au fost găsiți niciodată."

III.
"Patronul unei companii discută cu un tânăr care caută de lucru:
- În primul rând, firma noastră este obsedată de curăţenie, zice patronul. V-aţi şters picioarele pe covoraş înainte de a intra aici?
- O, da! Bineînţeles...
- În al doilea rând, continuă patronul, cerem colaboratorilor noştri sinceritate. Nu există niciun covoraş la intrare..."

Hey!😉 Sunt curioasă dacă veți "prelua" reacția din imagine după ce veți citi următoarele: I. "Un bărbat s-a cazat într-un hotel pentru prima dată în viață și a urcat în camera lui. Cinci minute mai târziu a sunat la recepție și a spus: - Mi-ați dat o cameră fără ieșire. Cum plec? Funcționarul a spus: - Domnule, asta e absurd! Ați căutat ușa? Bărbatul a spus: - Ei bine, există o ușă care duce la baie. Există o a doua ușă care duce în dulap. Și există o ușă pe care nu am încercat-o, dar are un semn „nu deranja” pe ea”. II. "În timp ce transporta câțiva pacienți psihici nefericiți dintr-un loc sigur în altul, noul șofer de autobuz s-a oprit la un restaurant de pe marginea drumului pentru o pauză naturală. La întoarcerea sa în autobuz, toți cei douăzeci de pacienți dispăruseră. Fiind un tip plin de resurse și temându-se de consecințele neglijenței sale, a condus până la următoarea stație de autobuz, unde a pretins că este un înlocuitor pentru serviciul obișnuit. Lăsând să urce douăzeci de persoane, șoferul s-a îndreptat direct spre destinație, unde a avertizat personalul de la porți că „pacienții” sunt tulburați și extrem de instabili. „Pacienții” furioși au fost îndepărtați corespunzător, sedați și încarcerați și au rămas în detenție timp de trei zile, până când personalul a putut să verifice înregistrările și să le confirme adevărata identitate. Pacienții reali nu au fost găsiți niciodată." III. "Patronul unei companii discută cu un tânăr care caută de lucru: - În primul rând, firma noastră este obsedată de curăţenie, zice patronul. V-aţi şters picioarele pe covoraş înainte de a intra aici? - O, da! Bineînţeles... - În al doilea rând, continuă patronul, cerem colaboratorilor noştri sinceritate. Nu există niciun covoraş la intrare..."

Plecăciuni în fața... naturii.

Cei care au avut ocazia să meargă în drumeție cu noi, știu că nu de puține ori fac nenumărate plecăciuni...😂 Pe drum, în iarbă, tufișuri... Pe unde se nimerește în cale vreo minunăție a naturii... E pasiunea mea să o ”imortalizez”... şi să o "păstrez" în colecția mea... Am adunat o mulțime de fotografii dragi mie și celor pasionați de natură, frumos și cunoaștere...
Prin fotografia de natură încerc să evidențiez valoarea și bogăția primită în dar, o comoară pe care mulți oameni în ziua de azi nu o conștientizează... Astfel putem să cunoaștem și să înțelegem mai bine ceea ce ne înconjoară și să apreciem creația naturii
Adevărat că nu toată lumea are timp și răbdare să se ”aplece” asupra cunoașterii naturii... În general, oamenii nici nu observă sau nu sunt impresionați de ”creațiile” naturii... E ok. Nu toți suntem la fel și nu toți am atins același nivel de... sensibilitate... 🙂 Trist e că persoanele care nu apreciază natura... nici nu au o problemă dacă aceasta nu este ocrotită și este ”agresată” în fel și chip...
Mai jos este adresa blogului meu în care sunt prezentate câteva dintre fotografiile făcute ”pe genunchi”... multe altele vor urma dacă veți urmări această ”cale”.😉
calea-fara-sfarsit.blogspot.co ...

Plecăciuni în fața... naturii. Cei care au avut ocazia să meargă în drumeție cu noi, știu că nu de puține ori fac nenumărate plecăciuni...😂 Pe drum, în iarbă, tufișuri... Pe unde se nimerește în cale vreo minunăție a naturii... E pasiunea mea să o ”imortalizez”... şi să o "păstrez" în colecția mea... Am adunat o mulțime de fotografii dragi mie și celor pasionați de natură, frumos și cunoaștere... Prin fotografia de natură încerc să evidențiez valoarea și bogăția primită în dar, o comoară pe care mulți oameni în ziua de azi nu o conștientizează... Astfel putem să cunoaștem și să înțelegem mai bine ceea ce ne înconjoară și să apreciem creația naturii Adevărat că nu toată lumea are timp și răbdare să se ”aplece” asupra cunoașterii naturii... În general, oamenii nici nu observă sau nu sunt impresionați de ”creațiile” naturii... E ok. Nu toți suntem la fel și nu toți am atins același nivel de... sensibilitate... 🙂 Trist e că persoanele care nu apreciază natura... nici nu au o problemă dacă aceasta nu este ocrotită și este ”agresată” în fel și chip... Mai jos este adresa blogului meu în care sunt prezentate câteva dintre fotografiile făcute ”pe genunchi”... multe altele vor urma dacă veți urmări această ”cale”.😉 https://calea-fara-sfarsit.blogspot.com/2022/04/plecaciuni-in-fata-naturii.html

Am intrat în perioada semnificativă a sărbătorilor!

Vor reîncepe acele recomandări, îndemnuri de genul "De Crăciun să fim altfel, să fim mai buni ca până acum etc".

De mulți ani recunosc că mă aproape deranjează această temă deoarece nu înțeleg de ce doar în această perioadă trebuie să fim mai buni.

De ce să nu fim mai buni și când vine primăvara? Sau toamna? Bineînțeles că și vara...

Asta într-un fel ne face ipocriți, dacă în loc să fim mai buni cu adevărat și să ne deschidem sufletul față de ceilalți, o facem pentru că așa e "tradiția" și că de Crăciun trebuie să facem fapte bune și să fim mai buni.

Am creat Heyadoo pentru a ne afla non stop într-un Crăciun în care putem cu adevărat să fim reali, umani și mai buni, fără să ne mai întoarcem și la calitatea de a fi mai răi ca să așteptam iar Crăciunul să devenim din nou mai buni!

Putem să considerăm în fiecare zi ca peste aproximativ 19-20 de zile vine un Moșuleț grăsuț cu barba albă în costum roșu dacă doar așa putem privi în jurul nostru sau ne putem îndrepta privirea în jos către cei muuult mai nefericiți ca noi și în mare nevoie!

Doar că în loc de acest personaj, ne apreciază Robohey și ne oferă puncte de responsabilitate socială!

De fapt, totul a pornit de la ONG-ul care bineînțeles că ne are pe listă pe mine și pe nașu și ne sună.... că se apropie Crăciunul și că vine timpul să ne gândim la cei care nu au.. etc.

Așadar, hai să schimbăm percepția din "ocazia de a fi mai buni acum că suntem în pragul Crăciunului" în "obiceiul zilnic de 30 de minute- o oră de Heyadoo în care putem să fim mai buni prin cu tot ceea ce contribuim" și "obiceiul lunar de a practica generozitatea țintită pentru una sau mai multe persoane în nevoie".

Ce ziceți?
Am postat și un video cu o super colecție de Christmass Carols!

Am intrat în perioada semnificativă a sărbătorilor! Vor reîncepe acele recomandări, îndemnuri de genul "De Crăciun să fim altfel, să fim mai buni ca până acum etc". De mulți ani recunosc că mă aproape deranjează această temă deoarece nu înțeleg de ce doar în această perioadă trebuie să fim mai buni. De ce să nu fim mai buni și când vine primăvara? Sau toamna? Bineînțeles că și vara... Asta într-un fel ne face ipocriți, dacă în loc să fim mai buni cu adevărat și să ne deschidem sufletul față de ceilalți, o facem pentru că așa e "tradiția" și că de Crăciun trebuie să facem fapte bune și să fim mai buni. Am creat Heyadoo pentru a ne afla non stop într-un Crăciun în care putem cu adevărat să fim reali, umani și mai buni, fără să ne mai întoarcem și la calitatea de a fi mai răi ca să așteptam iar Crăciunul să devenim din nou mai buni! Putem să considerăm în fiecare zi ca peste aproximativ 19-20 de zile vine un Moșuleț grăsuț cu barba albă în costum roșu dacă doar așa putem privi în jurul nostru sau ne putem îndrepta privirea în jos către cei muuult mai nefericiți ca noi și în mare nevoie! Doar că în loc de acest personaj, ne apreciază Robohey și ne oferă puncte de responsabilitate socială! De fapt, totul a pornit de la ONG-ul care bineînțeles că ne are pe listă pe mine și pe nașu și ne sună.... că se apropie Crăciunul și că vine timpul să ne gândim la cei care nu au.. etc. Așadar, hai să schimbăm percepția din "ocazia de a fi mai buni acum că suntem în pragul Crăciunului" în "obiceiul zilnic de 30 de minute- o oră de Heyadoo în care putem să fim mai buni prin cu tot ceea ce contribuim" și "obiceiul lunar de a practica generozitatea țintită pentru una sau mai multe persoane în nevoie". Ce ziceți? Am postat și un video cu o super colecție de Christmass Carols!

"Am stat cu prietenul meu într-o cafenea binecunoscută din Veneția, Italia, orașul luminilor și apei.
În timp ce ne savuram cafeaua, un bărbat a intrat și s-a așezat la o masă lângă noi.
A sunat chelnerul și a plasat comanda spunând:
„- Două cești de cafea, una dintre ele pe perete”.
Am urmărit această comandă cu interes și am observat că a fost servit cu o ceașcă de cafea, dar a plătit pentru două.
Când a plecat, chelnerul a pus o hârtie pe perete pe care scria „O ceașcă de cafea”.
Cât eram încă acolo, alți doi bărbați au intrat și au comandat trei căni de cafea, două pe masă și una pe perete.
Au băut două căni de cafea, dar au plătit pentru trei și au plecat.
Și de această dată, chelnerul a făcut la fel: a pus o bucată de hârtie pe perete pe care scria: „O ceașcă de cafea”.
A fost ceva unic și nedumerit pentru noi. Ne-am terminat cafeaua, am plătit nota și am plecat.

După câteva zile, am avut ocazia să mergem din nou la această cafenea.
În timp ce ne savuram cafeaua, a intrat un bărbat prost îmbrăcat.
În timp ce s-a așezat, s-a uitat la perete și a spus: „O ceașcă de cafea de pe perete”.
Chelnerul i-a servit cafeaua acestui om cu respectul și demnitatea obișnuite.
Bărbatul și-a băut cafeaua și a plecat fără să plătească.
Am fost uimiți să urmărim toate acestea, în timp ce chelnerul a scos o bucată de hârtie de pe perete și a aruncat-o la coșul de gunoi.

Marele respect față de nevoiași de care au dat dovadă locuitorii acestui oraș ne-a emoționat.

Gândește-te la nevoia a ceea ce își dorea acest om.
Intră în cafenea fără a fi nevoit să-și scadă stima de sine… nu are nevoie să ceară o ceașcă de cafea gratis… fără să întrebe sau să știe de cel care îi dă această ceașcă de cafea… s-a uitat doar la perete , și-a făcut o comandă, și-a savurat cafeaua și a plecat."
(autor necunoscut)

"Am stat cu prietenul meu într-o cafenea binecunoscută din Veneția, Italia, orașul luminilor și apei. În timp ce ne savuram cafeaua, un bărbat a intrat și s-a așezat la o masă lângă noi. A sunat chelnerul și a plasat comanda spunând: „- Două cești de cafea, una dintre ele pe perete”. Am urmărit această comandă cu interes și am observat că a fost servit cu o ceașcă de cafea, dar a plătit pentru două. Când a plecat, chelnerul a pus o hârtie pe perete pe care scria „O ceașcă de cafea”. Cât eram încă acolo, alți doi bărbați au intrat și au comandat trei căni de cafea, două pe masă și una pe perete. Au băut două căni de cafea, dar au plătit pentru trei și au plecat. Și de această dată, chelnerul a făcut la fel: a pus o bucată de hârtie pe perete pe care scria: „O ceașcă de cafea”. A fost ceva unic și nedumerit pentru noi. Ne-am terminat cafeaua, am plătit nota și am plecat. După câteva zile, am avut ocazia să mergem din nou la această cafenea. În timp ce ne savuram cafeaua, a intrat un bărbat prost îmbrăcat. În timp ce s-a așezat, s-a uitat la perete și a spus: „O ceașcă de cafea de pe perete”. Chelnerul i-a servit cafeaua acestui om cu respectul și demnitatea obișnuite. Bărbatul și-a băut cafeaua și a plecat fără să plătească. Am fost uimiți să urmărim toate acestea, în timp ce chelnerul a scos o bucată de hârtie de pe perete și a aruncat-o la coșul de gunoi. Marele respect față de nevoiași de care au dat dovadă locuitorii acestui oraș ne-a emoționat. Gândește-te la nevoia a ceea ce își dorea acest om. Intră în cafenea fără a fi nevoit să-și scadă stima de sine… nu are nevoie să ceară o ceașcă de cafea gratis… fără să întrebe sau să știe de cel care îi dă această ceașcă de cafea… s-a uitat doar la perete , și-a făcut o comandă, și-a savurat cafeaua și a plecat." (autor necunoscut)

Hello!
Ce mesaj puternic este pe această poză! Scrie "te-ai născut ca să produci un impact!"

Oare așa e? Câți oare conștientizează asta? Câți acceptă asta?
Eu unul cred că așa e.

Ne naștem pentru a avea un impact micro de perpetuare a "speciei" și a familiei noastre dar și unul macro prin care planeta și populația ei ar trebui ca, prin contribuția noastră, să devină mai bună, mai smart cu fiecare zi care trece.

V-am postat în aceeași linie și un video absolut fabulos, care să vă pornească "sistemul de reflecție" asupra vieții și sensului ei.

În același timp, filmul detronează puțin ideea de cât de bogat sau cât de mult succes ar avea cineva, punând pe primul loc alte lucruri mult mai umane ce aparțin ființei umane!

Hello! Ce mesaj puternic este pe această poză! Scrie "te-ai născut ca să produci un impact!" Oare așa e? Câți oare conștientizează asta? Câți acceptă asta? Eu unul cred că așa e. Ne naștem pentru a avea un impact micro de perpetuare a "speciei" și a familiei noastre dar și unul macro prin care planeta și populația ei ar trebui ca, prin contribuția noastră, să devină mai bună, mai smart cu fiecare zi care trece. V-am postat în aceeași linie și un video absolut fabulos, care să vă pornească "sistemul de reflecție" asupra vieții și sensului ei. În același timp, filmul detronează puțin ideea de cât de bogat sau cât de mult succes ar avea cineva, punând pe primul loc alte lucruri mult mai umane ce aparțin ființei umane!

"Într-o lume plină de competiție e ușor să ne gândim că putem trăi unul fără celălalt. Nu e adevărat!
Sunt aici pentru a vă convinge că trebuie să începem să ne ajutăm reciproc cât mai mult posibil.
De fapt, singura modalitate de a reuși este să-i ridicăm pe cei din jurul nostru și să ne asigurăm că și ei se descurcă bine.

Cu toții avem nevoie unul de altul, avem nevoie de puțin ajutor de la altcineva la un moment dat.
Prin alții învățăm și evoluăm.
Chiar dacă trăim o viață pe cont propriu, pe termen lung, tu ai nevoie de mine și eu am nevoie de tine.

Ne ridicăm ridicându-i pe alții și nu e nimic rău în a cere și altora să facă asta pentru noi.

Avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui, pentru a face mult mai mult și pentru a avea un impact în viață.

Nimic nu face un om să se simtă mai singur decât să fie lăsat singur în mijlocul unei mulțimi.
Când ești pierdut în mulțime, nimic nu are sens pentru tine.
Tot ce ai nevoie este să fii găsit de cineva căruia îi pasă.
De aceea trebuie să fii bun cu toată lumea.

Avem nevoie unul de celălalt pentru orice: de la adăpost, mâncare și apă până la sprijin emoțional și companie.
A fi acolo unul pentru celălalt este cu siguranță ceea ce ne va economisi timpul, relațiile și prieteniile.

Închizând ochii și respingând oportunitățile de a ajunge la alții, nu ne rănim doar pe noi înșine, ci și pe ceilalți din jur.

Nu trăim cu adevărat până nu începem să fim acolo/aici unul pentru celălalt."

Am notat ideile care mi-au plăcut și am creat un rezumat la ceea ce am citit aici motivationandlove.com/we-all-n ...

"Într-o lume plină de competiție e ușor să ne gândim că putem trăi unul fără celălalt. Nu e adevărat! Sunt aici pentru a vă convinge că trebuie să începem să ne ajutăm reciproc cât mai mult posibil. De fapt, singura modalitate de a reuși este să-i ridicăm pe cei din jurul nostru și să ne asigurăm că și ei se descurcă bine. Cu toții avem nevoie unul de altul, avem nevoie de puțin ajutor de la altcineva la un moment dat. Prin alții învățăm și evoluăm. Chiar dacă trăim o viață pe cont propriu, pe termen lung, tu ai nevoie de mine și eu am nevoie de tine. Ne ridicăm ridicându-i pe alții și nu e nimic rău în a cere și altora să facă asta pentru noi. Avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui, pentru a face mult mai mult și pentru a avea un impact în viață. Nimic nu face un om să se simtă mai singur decât să fie lăsat singur în mijlocul unei mulțimi. Când ești pierdut în mulțime, nimic nu are sens pentru tine. Tot ce ai nevoie este să fii găsit de cineva căruia îi pasă. De aceea trebuie să fii bun cu toată lumea. Avem nevoie unul de celălalt pentru orice: de la adăpost, mâncare și apă până la sprijin emoțional și companie. A fi acolo unul pentru celălalt este cu siguranță ceea ce ne va economisi timpul, relațiile și prieteniile. Închizând ochii și respingând oportunitățile de a ajunge la alții, nu ne rănim doar pe noi înșine, ci și pe ceilalți din jur. Nu trăim cu adevărat până nu începem să fim acolo/aici unul pentru celălalt." Am notat ideile care mi-au plăcut și am creat un rezumat la ceea ce am citit aici https://motivationandlove.com/we-all-need-each-other-quotes

Astăzi am fost martor la o lecție de viață și totodată despre stăruință.

Filmul "O secundă" are scenariul gata, distribuția și încep filmarile după ce au asteptat mai mult de 4-5 ani ca totul să fie posibil!

Este adevărat că nu prea se întâmplă să ajungi la atingerea obiectivelor cu echipa cu care ai pornit.

Cei mai mulți când dau de greu se vor lăsa.

Alții nu vor putea să-și țină motivația sus și nu își vor dedica timp și efort fără bani.

Echipa de început cel mai probabil se va destrăma deoarece nu e visul lor, doar pot împrumuta mai mult sau mai putin din trairile inițiatorului, în cazul asta al lui Octavian Iacob.

Nu e nici povestea lor, este povestea lui, este parte din viața lui. De aceea, inițiatorii nu trebuie să renunțe "no matter what".

Cu siguranță vor veni alții din ce în ce și mai buni și vor pune umărul la un proiect măreț.

Astăzi, la conferința de presă, mă uitam cum oameni care s-au aflat în cele mai de început si grele momente în distribuție și in echipa filmului astăzi erau spectatori în sală sau chiar absenți probabil neimpacandu-se cu deciziile luate.

Astăzi altii primeau aplauze într-un fel pe meritele celor pe care ii cunoșteam cand m-am implicat și eu mai serios acum 3 ani total dezinteresat dar încântat de proiect și pentru prietena mea Mirela.

Am întrebat pe Octavian câți mai sunt din vechea echipă si răspunsul a fost 10%.

Așa este viața... dacă te dai jos din tren și pleacă din gara... rămâi pe peron.

Astăzi actori ca Lucian Viziru, Cotimanis chiar si campionul Mihai Leu iau locul unor persoane tinere, prietene cu Octav care sigur au ratat una din șansele vieții lor.

Totul a fost posibil și preagratioasei Adriana Vertan, prietena mea de suflet, light producer.

Deciziile se iau intr-o secundă, într-un anumit context subiectiv. Mai rău este ca pe urmă trebuie să trăiești cu ele toată viața!

Astăzi am fost martor la o lecție de viață și totodată despre stăruință. Filmul "O secundă" are scenariul gata, distribuția și încep filmarile după ce au asteptat mai mult de 4-5 ani ca totul să fie posibil! Este adevărat că nu prea se întâmplă să ajungi la atingerea obiectivelor cu echipa cu care ai pornit. Cei mai mulți când dau de greu se vor lăsa. Alții nu vor putea să-și țină motivația sus și nu își vor dedica timp și efort fără bani. Echipa de început cel mai probabil se va destrăma deoarece nu e visul lor, doar pot împrumuta mai mult sau mai putin din trairile inițiatorului, în cazul asta al lui Octavian Iacob. Nu e nici povestea lor, este povestea lui, este parte din viața lui. De aceea, inițiatorii nu trebuie să renunțe "no matter what". Cu siguranță vor veni alții din ce în ce și mai buni și vor pune umărul la un proiect măreț. Astăzi, la conferința de presă, mă uitam cum oameni care s-au aflat în cele mai de început si grele momente în distribuție și in echipa filmului astăzi erau spectatori în sală sau chiar absenți probabil neimpacandu-se cu deciziile luate. Astăzi altii primeau aplauze într-un fel pe meritele celor pe care ii cunoșteam cand m-am implicat și eu mai serios acum 3 ani total dezinteresat dar încântat de proiect și pentru prietena mea Mirela. Am întrebat pe Octavian câți mai sunt din vechea echipă si răspunsul a fost 10%. Așa este viața... dacă te dai jos din tren și pleacă din gara... rămâi pe peron. Astăzi actori ca Lucian Viziru, Cotimanis chiar si campionul Mihai Leu iau locul unor persoane tinere, prietene cu Octav care sigur au ratat una din șansele vieții lor. Totul a fost posibil și preagratioasei Adriana Vertan, prietena mea de suflet, light producer. Deciziile se iau intr-o secundă, într-un anumit context subiectiv. Mai rău este ca pe urmă trebuie să trăiești cu ele toată viața!

"Poți fii uimitor,
Poți transforma o frază într-o armă sau medicament,
Poți fi proscrisul
Sau iubirea întoarsă către lipsa de iubire a cuiva,
Sau ai putea spune ce gândești,
Nimic nu te va răni așa cum o fac vorbele
Când le ții ascunse
Înlăuntru, fără lumina soarelui,
Câteodată o umbră câștigă,
Dar mă-ntreb ce s-ar întâmpla dacă tu
Spui ce vrei să spui
Și lași cuvintele să iasă..
Sincer, vreau să te văd că ești curajos
Cu ceea ce vrei să spui
Și lasă cuvintele să iasă...

Fiecare a trecut prin asta
Fiecare a fost privit cu ură de dușmani,
A cedat fricii și a făcut ceva după care-a dispărut,
S-a înclinat în fața celor grozavi.

Nu fugi, nu te mai abține de la ceea ce ai de spus,
Poate că există o cale de a ieși din cușca în care trăiești,
Poate că într-una din zilele astea poți lăsa lumina să pătrundă,
Arată-mi cât de curajos ești!"

Sunt o parte din versurile melodiei atașate, traduse în limba română, pe care le recomand a fi citite și în engleză!
E o melodie mai veche și atât de potrivită pentru a (ne) încuraja!

"Be brave" spune totul!

"Poți fii uimitor, Poți transforma o frază într-o armă sau medicament, Poți fi proscrisul Sau iubirea întoarsă către lipsa de iubire a cuiva, Sau ai putea spune ce gândești, Nimic nu te va răni așa cum o fac vorbele Când le ții ascunse Înlăuntru, fără lumina soarelui, Câteodată o umbră câștigă, Dar mă-ntreb ce s-ar întâmpla dacă tu Spui ce vrei să spui Și lași cuvintele să iasă.. Sincer, vreau să te văd că ești curajos Cu ceea ce vrei să spui Și lasă cuvintele să iasă... Fiecare a trecut prin asta Fiecare a fost privit cu ură de dușmani, A cedat fricii și a făcut ceva după care-a dispărut, S-a înclinat în fața celor grozavi. Nu fugi, nu te mai abține de la ceea ce ai de spus, Poate că există o cale de a ieși din cușca în care trăiești, Poate că într-una din zilele astea poți lăsa lumina să pătrundă, Arată-mi cât de curajos ești!" Sunt o parte din versurile melodiei atașate, traduse în limba română, pe care le recomand a fi citite și în engleză! E o melodie mai veche și atât de potrivită pentru a (ne) încuraja! "Be brave" spune totul!