"Mă aflam într-o cofetărie și așteptam la rând, apreciind din priviri prăjiturile din vitrină. În fața mea era un bărbat tânăr, nu știu dacă avea mai mult de 25 de ani. A făcut poză vitrinei, probabil se consulta cu cineva... În fața lui era un bătrân care punea diverse întrebări despre prăjituri, iar vânzătoarea îi explica totul cu multă răbdare. Bătrânul părea interesat de o prăjitură care să nu aibă nucă sau ceva crocant și m-am gândit că probabil își dorea să evite alimentele tari din cauza danturii. Apoi a întrebat cât costă două prăjituri dintr-un fel și cât costă două din alt fel. A ales prăjiturile cu mousse de ciocolată, despre care vânzătoarea i-a spus, mai devreme, că sunt mult mai bune și mai fine.
- Înainte să le împachetați, vă rog să îmi dați voie să le plătesc, am doar card și am pierdut socoteala lunară, nu știu dacă mai sunt destui bani acolo înăuntru...
Aceasta a introdus suma pe pos și, în timp ce bătrânul era atent la portofel ca să își scoată cardul, tânărul din fața mea a atins repede pos-ul cu cardul lui și i-a făcut un semn discret vânzătoarei să nu îl dea de gol. Bonul fiscal a ieșit imediat, fiind o sumă mică nu a fost necesară introducerea codului pin. Bătrânul i-a întins cardul vânzătoarei, iar aceasta, puțin încurcată, a mimat că îi folosește cardul pentru plată.
- A mers?, a întrebat bătrânul.
- Sigur. Uitați și bonul. Împachetez acum și prăjiturile. Le doriți pe cartonaș sau într-o caserolă?
- Ar fi bine în caserolă, am de umblat mult cu ele. Le duc unui prieten bolnav, este în spital, săracu'.
Vânzătoarea a împachetat prăjiturile, iar bătrânul i-a mulțumit și a plecat, cu pași greoi, salutându-ne pe toți cei care așteptam la rând.
Iar undeva, pe un pat de spital, un suflet a primit o mică bucurie dulce, care a ajuns la el printr-o magie făcută de doi îngeri... ❤️"

"Mă aflam într-o cofetărie și așteptam la rând, apreciind din priviri prăjiturile din vitrină. În fața mea era un bărbat tânăr, nu știu dacă avea mai mult de 25 de ani. A făcut poză vitrinei, probabil se consulta cu cineva... În fața lui era un bătrân care punea diverse întrebări despre prăjituri, iar vânzătoarea îi explica totul cu multă răbdare. Bătrânul părea interesat de o prăjitură care să nu aibă nucă sau ceva crocant și m-am gândit că probabil își dorea să evite alimentele tari din cauza danturii. Apoi a întrebat cât costă două prăjituri dintr-un fel și cât costă două din alt fel. A ales prăjiturile cu mousse de ciocolată, despre care vânzătoarea i-a spus, mai devreme, că sunt mult mai bune și mai fine. - Înainte să le împachetați, vă rog să îmi dați voie să le plătesc, am doar card și am pierdut socoteala lunară, nu știu dacă mai sunt destui bani acolo înăuntru... Aceasta a introdus suma pe pos și, în timp ce bătrânul era atent la portofel ca să își scoată cardul, tânărul din fața mea a atins repede pos-ul cu cardul lui și i-a făcut un semn discret vânzătoarei să nu îl dea de gol. Bonul fiscal a ieșit imediat, fiind o sumă mică nu a fost necesară introducerea codului pin. Bătrânul i-a întins cardul vânzătoarei, iar aceasta, puțin încurcată, a mimat că îi folosește cardul pentru plată. - A mers?, a întrebat bătrânul. - Sigur. Uitați și bonul. Împachetez acum și prăjiturile. Le doriți pe cartonaș sau într-o caserolă? - Ar fi bine în caserolă, am de umblat mult cu ele. Le duc unui prieten bolnav, este în spital, săracu'. Vânzătoarea a împachetat prăjiturile, iar bătrânul i-a mulțumit și a plecat, cu pași greoi, salutându-ne pe toți cei care așteptam la rând. Iar undeva, pe un pat de spital, un suflet a primit o mică bucurie dulce, care a ajuns la el printr-o magie făcută de doi îngeri... ❤️"

𝕌𝕡𝕕𝕒𝕥𝕖: ⭐ Crede în tine! Strălucește în felul tău! ⭐

Știți pilda cu samuraiul: www.diane.ro/2010/08/fiecare-o ...

"Suntem tipuri diferiți de oameni, fiecare din noi luptă în felul său prin credința lui și face astfel posibil ca lumea sa fie mai bună; restul nu este decât aparență.”

Partea mea e acolo în poveste.
Cine îmi simte sufletul, înțelege ce caut.
Mi-am dat singură lecția.
Melodia e încurajatoare.

𝕌𝕡𝕕𝕒𝕥𝕖: ⭐ Crede în tine! Strălucește în felul tău! ⭐ Știți pilda cu samuraiul: https://www.diane.ro/2010/08/fiecare-om-isi-are-propria-frumusete.html "Suntem tipuri diferiți de oameni, fiecare din noi luptă în felul său prin credința lui și face astfel posibil ca lumea sa fie mai bună; restul nu este decât aparență.” Partea mea e acolo în poveste. Cine îmi simte sufletul, înțelege ce caut. Mi-am dat singură lecția. Melodia e încurajatoare.

Momentan citesc "Drumul către tine însuți - O nouă psihologie a iubirii, a valorilor tradiționale și a creșterii spirituale" scrisă de M. Scott Peck...
Și am dat peste citatul lui C.G.Jung din fotografie... Nu am să comentez ce a vrut el să transmită... Eu vreau să vă spun ce gânduri mi-au trecut mie prin minte după ce am citit acest citat... Și anume; Care e rostul unei flori pe pământ? Știința ar putea spune că rostul ei e să se înmulțească ca specie. Noi am putea spune că rostul ei e să ne încânte privirile, sau ca remediu pentru boli... Dar să spunem că această floare crește într-un loc unde nu va pune omul piciorul niciodată... atunci ce rost ar avea viața unei flori? Pentru fluturi, pentru albine și alte insecte, ar fi un raspuns... Ce rost are viața un stejar la care nu ajunge omul să îl facă scândură sau lemn de foc? Poate să hrănească mistreți și alte animale cu ghindă... Sau cum a fost menționat într-o postare recentă ca adăpost și sprijin pentru păsările cerului...
Concluzia la care am ajuns e că nimic în jurul nostru nu are rost dacă nu servește altuia... Și oamenii cu atât mai mult...

Momentan citesc "Drumul către tine însuți - O nouă psihologie a iubirii, a valorilor tradiționale și a creșterii spirituale" scrisă de M. Scott Peck... Și am dat peste citatul lui C.G.Jung din fotografie... Nu am să comentez ce a vrut el să transmită... Eu vreau să vă spun ce gânduri mi-au trecut mie prin minte după ce am citit acest citat... Și anume; Care e rostul unei flori pe pământ? Știința ar putea spune că rostul ei e să se înmulțească ca specie. Noi am putea spune că rostul ei e să ne încânte privirile, sau ca remediu pentru boli... Dar să spunem că această floare crește într-un loc unde nu va pune omul piciorul niciodată... atunci ce rost ar avea viața unei flori? Pentru fluturi, pentru albine și alte insecte, ar fi un raspuns... Ce rost are viața un stejar la care nu ajunge omul să îl facă scândură sau lemn de foc? Poate să hrănească mistreți și alte animale cu ghindă... Sau cum a fost menționat într-o postare recentă ca adăpost și sprijin pentru păsările cerului... Concluzia la care am ajuns e că nimic în jurul nostru nu are rost dacă nu servește altuia... Și oamenii cu atât mai mult...

,,Pilda de seară 💛
Răbdarea

"Un copil, la gradinita, incearca sa își încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa îl încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
– Doamna, da sunt puse invels.
Intr-adevar, erau puse gresit
Nu a fost cu nimic mai usor sa îi scoata cizmulitele decat să i le puna, totuși a reușit să îți păstreze calmul până când cizmulitele au fost iar Incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
– Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să tipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalte. Când s-a terminat chinul descaltatului, băiețelul i-a spus:
– Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce să facă: Să plângă sau să râdă? A reusit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară!
– Le-am bagat in cizmulite ca să nu le pield" 😊😊

Zâmbiți, va rog, că vă face bine!
Să fiți așadar sănătoși! Și...răbdători.”


(Sursa internet)

,,Pilda de seară 💛 Răbdarea "Un copil, la gradinita, incearca sa își încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa îl încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: – Doamna, da sunt puse invels. Intr-adevar, erau puse gresit Nu a fost cu nimic mai usor sa îi scoata cizmulitele decat să i le puna, totuși a reușit să îți păstreze calmul până când cizmulitele au fost iar Incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis: – Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!! În loc să tipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalte. Când s-a terminat chinul descaltatului, băiețelul i-a spus: – Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi. Acum ea nu mai stia ce să facă: Să plângă sau să râdă? A reusit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: – Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară! – Le-am bagat in cizmulite ca să nu le pield" 😊😊 Zâmbiți, va rog, că vă face bine! Să fiți așadar sănătoși! Și...răbdători.” (Sursa internet)

Hey!😉
Sunt curioasă dacă veți "prelua" reacția din imagine după ce veți citi următoarele:

I.
"Un bărbat s-a cazat într-un hotel pentru prima dată în viață și a urcat în camera lui.
Cinci minute mai târziu a sunat la recepție și a spus:
- Mi-ați dat o cameră fără ieșire. Cum plec?
Funcționarul a spus:
- Domnule, asta e absurd! Ați căutat ușa?
Bărbatul a spus:
- Ei bine, există o ușă care duce la baie. Există o a doua ușă care duce în dulap. Și există o ușă pe care nu am încercat-o, dar are un semn „nu deranja” pe ea”.

II.
"În timp ce transporta câțiva pacienți psihici nefericiți dintr-un loc sigur în altul, noul șofer de autobuz s-a oprit la un restaurant de pe marginea drumului pentru o pauză naturală.
La întoarcerea sa în autobuz, toți cei douăzeci de pacienți dispăruseră.
Fiind un tip plin de resurse și temându-se de consecințele neglijenței sale, a condus până la următoarea stație de autobuz, unde a pretins că este un înlocuitor pentru serviciul obișnuit.
Lăsând să urce douăzeci de persoane, șoferul s-a îndreptat direct spre destinație, unde a avertizat personalul de la porți că „pacienții” sunt tulburați și extrem de instabili.
„Pacienții” furioși au fost îndepărtați corespunzător, sedați și încarcerați și au rămas în detenție timp de trei zile, până când personalul a putut să verifice înregistrările și să le confirme adevărata identitate.
Pacienții reali nu au fost găsiți niciodată."

III.
"Patronul unei companii discută cu un tânăr care caută de lucru:
- În primul rând, firma noastră este obsedată de curăţenie, zice patronul. V-aţi şters picioarele pe covoraş înainte de a intra aici?
- O, da! Bineînţeles...
- În al doilea rând, continuă patronul, cerem colaboratorilor noştri sinceritate. Nu există niciun covoraş la intrare..."

Hey!😉 Sunt curioasă dacă veți "prelua" reacția din imagine după ce veți citi următoarele: I. "Un bărbat s-a cazat într-un hotel pentru prima dată în viață și a urcat în camera lui. Cinci minute mai târziu a sunat la recepție și a spus: - Mi-ați dat o cameră fără ieșire. Cum plec? Funcționarul a spus: - Domnule, asta e absurd! Ați căutat ușa? Bărbatul a spus: - Ei bine, există o ușă care duce la baie. Există o a doua ușă care duce în dulap. Și există o ușă pe care nu am încercat-o, dar are un semn „nu deranja” pe ea”. II. "În timp ce transporta câțiva pacienți psihici nefericiți dintr-un loc sigur în altul, noul șofer de autobuz s-a oprit la un restaurant de pe marginea drumului pentru o pauză naturală. La întoarcerea sa în autobuz, toți cei douăzeci de pacienți dispăruseră. Fiind un tip plin de resurse și temându-se de consecințele neglijenței sale, a condus până la următoarea stație de autobuz, unde a pretins că este un înlocuitor pentru serviciul obișnuit. Lăsând să urce douăzeci de persoane, șoferul s-a îndreptat direct spre destinație, unde a avertizat personalul de la porți că „pacienții” sunt tulburați și extrem de instabili. „Pacienții” furioși au fost îndepărtați corespunzător, sedați și încarcerați și au rămas în detenție timp de trei zile, până când personalul a putut să verifice înregistrările și să le confirme adevărata identitate. Pacienții reali nu au fost găsiți niciodată." III. "Patronul unei companii discută cu un tânăr care caută de lucru: - În primul rând, firma noastră este obsedată de curăţenie, zice patronul. V-aţi şters picioarele pe covoraş înainte de a intra aici? - O, da! Bineînţeles... - În al doilea rând, continuă patronul, cerem colaboratorilor noştri sinceritate. Nu există niciun covoraş la intrare..."

Plecăciuni în fața... naturii.

Cei care au avut ocazia să meargă în drumeție cu noi, știu că nu de puține ori fac nenumărate plecăciuni...😂 Pe drum, în iarbă, tufișuri... Pe unde se nimerește în cale vreo minunăție a naturii... E pasiunea mea să o ”imortalizez”... şi să o "păstrez" în colecția mea... Am adunat o mulțime de fotografii dragi mie și celor pasionați de natură, frumos și cunoaștere...
Prin fotografia de natură încerc să evidențiez valoarea și bogăția primită în dar, o comoară pe care mulți oameni în ziua de azi nu o conștientizează... Astfel putem să cunoaștem și să înțelegem mai bine ceea ce ne înconjoară și să apreciem creația naturii
Adevărat că nu toată lumea are timp și răbdare să se ”aplece” asupra cunoașterii naturii... În general, oamenii nici nu observă sau nu sunt impresionați de ”creațiile” naturii... E ok. Nu toți suntem la fel și nu toți am atins același nivel de... sensibilitate... 🙂 Trist e că persoanele care nu apreciază natura... nici nu au o problemă dacă aceasta nu este ocrotită și este ”agresată” în fel și chip...
Mai jos este adresa blogului meu în care sunt prezentate câteva dintre fotografiile făcute ”pe genunchi”... multe altele vor urma dacă veți urmări această ”cale”.😉
calea-fara-sfarsit.blogspot.co ...

Plecăciuni în fața... naturii. Cei care au avut ocazia să meargă în drumeție cu noi, știu că nu de puține ori fac nenumărate plecăciuni...😂 Pe drum, în iarbă, tufișuri... Pe unde se nimerește în cale vreo minunăție a naturii... E pasiunea mea să o ”imortalizez”... şi să o "păstrez" în colecția mea... Am adunat o mulțime de fotografii dragi mie și celor pasionați de natură, frumos și cunoaștere... Prin fotografia de natură încerc să evidențiez valoarea și bogăția primită în dar, o comoară pe care mulți oameni în ziua de azi nu o conștientizează... Astfel putem să cunoaștem și să înțelegem mai bine ceea ce ne înconjoară și să apreciem creația naturii Adevărat că nu toată lumea are timp și răbdare să se ”aplece” asupra cunoașterii naturii... În general, oamenii nici nu observă sau nu sunt impresionați de ”creațiile” naturii... E ok. Nu toți suntem la fel și nu toți am atins același nivel de... sensibilitate... 🙂 Trist e că persoanele care nu apreciază natura... nici nu au o problemă dacă aceasta nu este ocrotită și este ”agresată” în fel și chip... Mai jos este adresa blogului meu în care sunt prezentate câteva dintre fotografiile făcute ”pe genunchi”... multe altele vor urma dacă veți urmări această ”cale”.😉 https://calea-fara-sfarsit.blogspot.com/2022/04/plecaciuni-in-fata-naturii.html

Am intrat în perioada semnificativă a sărbătorilor!

Vor reîncepe acele recomandări, îndemnuri de genul "De Crăciun să fim altfel, să fim mai buni ca până acum etc".

De mulți ani recunosc că mă aproape deranjează această temă deoarece nu înțeleg de ce doar în această perioadă trebuie să fim mai buni.

De ce să nu fim mai buni și când vine primăvara? Sau toamna? Bineînțeles că și vara...

Asta într-un fel ne face ipocriți, dacă în loc să fim mai buni cu adevărat și să ne deschidem sufletul față de ceilalți, o facem pentru că așa e "tradiția" și că de Crăciun trebuie să facem fapte bune și să fim mai buni.

Am creat Heyadoo pentru a ne afla non stop într-un Crăciun în care putem cu adevărat să fim reali, umani și mai buni, fără să ne mai întoarcem și la calitatea de a fi mai răi ca să așteptam iar Crăciunul să devenim din nou mai buni!

Putem să considerăm în fiecare zi ca peste aproximativ 19-20 de zile vine un Moșuleț grăsuț cu barba albă în costum roșu dacă doar așa putem privi în jurul nostru sau ne putem îndrepta privirea în jos către cei muuult mai nefericiți ca noi și în mare nevoie!

Doar că în loc de acest personaj, ne apreciază Robohey și ne oferă puncte de responsabilitate socială!

De fapt, totul a pornit de la ONG-ul care bineînțeles că ne are pe listă pe mine și pe nașu și ne sună.... că se apropie Crăciunul și că vine timpul să ne gândim la cei care nu au.. etc.

Așadar, hai să schimbăm percepția din "ocazia de a fi mai buni acum că suntem în pragul Crăciunului" în "obiceiul zilnic de 30 de minute- o oră de Heyadoo în care putem să fim mai buni prin cu tot ceea ce contribuim" și "obiceiul lunar de a practica generozitatea țintită pentru una sau mai multe persoane în nevoie".

Ce ziceți?
Am postat și un video cu o super colecție de Christmass Carols!

Am intrat în perioada semnificativă a sărbătorilor! Vor reîncepe acele recomandări, îndemnuri de genul "De Crăciun să fim altfel, să fim mai buni ca până acum etc". De mulți ani recunosc că mă aproape deranjează această temă deoarece nu înțeleg de ce doar în această perioadă trebuie să fim mai buni. De ce să nu fim mai buni și când vine primăvara? Sau toamna? Bineînțeles că și vara... Asta într-un fel ne face ipocriți, dacă în loc să fim mai buni cu adevărat și să ne deschidem sufletul față de ceilalți, o facem pentru că așa e "tradiția" și că de Crăciun trebuie să facem fapte bune și să fim mai buni. Am creat Heyadoo pentru a ne afla non stop într-un Crăciun în care putem cu adevărat să fim reali, umani și mai buni, fără să ne mai întoarcem și la calitatea de a fi mai răi ca să așteptam iar Crăciunul să devenim din nou mai buni! Putem să considerăm în fiecare zi ca peste aproximativ 19-20 de zile vine un Moșuleț grăsuț cu barba albă în costum roșu dacă doar așa putem privi în jurul nostru sau ne putem îndrepta privirea în jos către cei muuult mai nefericiți ca noi și în mare nevoie! Doar că în loc de acest personaj, ne apreciază Robohey și ne oferă puncte de responsabilitate socială! De fapt, totul a pornit de la ONG-ul care bineînțeles că ne are pe listă pe mine și pe nașu și ne sună.... că se apropie Crăciunul și că vine timpul să ne gândim la cei care nu au.. etc. Așadar, hai să schimbăm percepția din "ocazia de a fi mai buni acum că suntem în pragul Crăciunului" în "obiceiul zilnic de 30 de minute- o oră de Heyadoo în care putem să fim mai buni prin cu tot ceea ce contribuim" și "obiceiul lunar de a practica generozitatea țintită pentru una sau mai multe persoane în nevoie". Ce ziceți? Am postat și un video cu o super colecție de Christmass Carols!

"Am stat cu prietenul meu într-o cafenea binecunoscută din Veneția, Italia, orașul luminilor și apei.
În timp ce ne savuram cafeaua, un bărbat a intrat și s-a așezat la o masă lângă noi.
A sunat chelnerul și a plasat comanda spunând:
„- Două cești de cafea, una dintre ele pe perete”.
Am urmărit această comandă cu interes și am observat că a fost servit cu o ceașcă de cafea, dar a plătit pentru două.
Când a plecat, chelnerul a pus o hârtie pe perete pe care scria „O ceașcă de cafea”.
Cât eram încă acolo, alți doi bărbați au intrat și au comandat trei căni de cafea, două pe masă și una pe perete.
Au băut două căni de cafea, dar au plătit pentru trei și au plecat.
Și de această dată, chelnerul a făcut la fel: a pus o bucată de hârtie pe perete pe care scria: „O ceașcă de cafea”.
A fost ceva unic și nedumerit pentru noi. Ne-am terminat cafeaua, am plătit nota și am plecat.

După câteva zile, am avut ocazia să mergem din nou la această cafenea.
În timp ce ne savuram cafeaua, a intrat un bărbat prost îmbrăcat.
În timp ce s-a așezat, s-a uitat la perete și a spus: „O ceașcă de cafea de pe perete”.
Chelnerul i-a servit cafeaua acestui om cu respectul și demnitatea obișnuite.
Bărbatul și-a băut cafeaua și a plecat fără să plătească.
Am fost uimiți să urmărim toate acestea, în timp ce chelnerul a scos o bucată de hârtie de pe perete și a aruncat-o la coșul de gunoi.

Marele respect față de nevoiași de care au dat dovadă locuitorii acestui oraș ne-a emoționat.

Gândește-te la nevoia a ceea ce își dorea acest om.
Intră în cafenea fără a fi nevoit să-și scadă stima de sine… nu are nevoie să ceară o ceașcă de cafea gratis… fără să întrebe sau să știe de cel care îi dă această ceașcă de cafea… s-a uitat doar la perete , și-a făcut o comandă, și-a savurat cafeaua și a plecat."
(autor necunoscut)

"Am stat cu prietenul meu într-o cafenea binecunoscută din Veneția, Italia, orașul luminilor și apei. În timp ce ne savuram cafeaua, un bărbat a intrat și s-a așezat la o masă lângă noi. A sunat chelnerul și a plasat comanda spunând: „- Două cești de cafea, una dintre ele pe perete”. Am urmărit această comandă cu interes și am observat că a fost servit cu o ceașcă de cafea, dar a plătit pentru două. Când a plecat, chelnerul a pus o hârtie pe perete pe care scria „O ceașcă de cafea”. Cât eram încă acolo, alți doi bărbați au intrat și au comandat trei căni de cafea, două pe masă și una pe perete. Au băut două căni de cafea, dar au plătit pentru trei și au plecat. Și de această dată, chelnerul a făcut la fel: a pus o bucată de hârtie pe perete pe care scria: „O ceașcă de cafea”. A fost ceva unic și nedumerit pentru noi. Ne-am terminat cafeaua, am plătit nota și am plecat. După câteva zile, am avut ocazia să mergem din nou la această cafenea. În timp ce ne savuram cafeaua, a intrat un bărbat prost îmbrăcat. În timp ce s-a așezat, s-a uitat la perete și a spus: „O ceașcă de cafea de pe perete”. Chelnerul i-a servit cafeaua acestui om cu respectul și demnitatea obișnuite. Bărbatul și-a băut cafeaua și a plecat fără să plătească. Am fost uimiți să urmărim toate acestea, în timp ce chelnerul a scos o bucată de hârtie de pe perete și a aruncat-o la coșul de gunoi. Marele respect față de nevoiași de care au dat dovadă locuitorii acestui oraș ne-a emoționat. Gândește-te la nevoia a ceea ce își dorea acest om. Intră în cafenea fără a fi nevoit să-și scadă stima de sine… nu are nevoie să ceară o ceașcă de cafea gratis… fără să întrebe sau să știe de cel care îi dă această ceașcă de cafea… s-a uitat doar la perete , și-a făcut o comandă, și-a savurat cafeaua și a plecat." (autor necunoscut)

Hello!
Ce mesaj puternic este pe această poză! Scrie "te-ai născut ca să produci un impact!"

Oare așa e? Câți oare conștientizează asta? Câți acceptă asta?
Eu unul cred că așa e.

Ne naștem pentru a avea un impact micro de perpetuare a "speciei" și a familiei noastre dar și unul macro prin care planeta și populația ei ar trebui ca, prin contribuția noastră, să devină mai bună, mai smart cu fiecare zi care trece.

V-am postat în aceeași linie și un video absolut fabulos, care să vă pornească "sistemul de reflecție" asupra vieții și sensului ei.

În același timp, filmul detronează puțin ideea de cât de bogat sau cât de mult succes ar avea cineva, punând pe primul loc alte lucruri mult mai umane ce aparțin ființei umane!

Hello! Ce mesaj puternic este pe această poză! Scrie "te-ai născut ca să produci un impact!" Oare așa e? Câți oare conștientizează asta? Câți acceptă asta? Eu unul cred că așa e. Ne naștem pentru a avea un impact micro de perpetuare a "speciei" și a familiei noastre dar și unul macro prin care planeta și populația ei ar trebui ca, prin contribuția noastră, să devină mai bună, mai smart cu fiecare zi care trece. V-am postat în aceeași linie și un video absolut fabulos, care să vă pornească "sistemul de reflecție" asupra vieții și sensului ei. În același timp, filmul detronează puțin ideea de cât de bogat sau cât de mult succes ar avea cineva, punând pe primul loc alte lucruri mult mai umane ce aparțin ființei umane!

"Într-o lume plină de competiție e ușor să ne gândim că putem trăi unul fără celălalt. Nu e adevărat!
Sunt aici pentru a vă convinge că trebuie să începem să ne ajutăm reciproc cât mai mult posibil.
De fapt, singura modalitate de a reuși este să-i ridicăm pe cei din jurul nostru și să ne asigurăm că și ei se descurcă bine.

Cu toții avem nevoie unul de altul, avem nevoie de puțin ajutor de la altcineva la un moment dat.
Prin alții învățăm și evoluăm.
Chiar dacă trăim o viață pe cont propriu, pe termen lung, tu ai nevoie de mine și eu am nevoie de tine.

Ne ridicăm ridicându-i pe alții și nu e nimic rău în a cere și altora să facă asta pentru noi.

Avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui, pentru a face mult mai mult și pentru a avea un impact în viață.

Nimic nu face un om să se simtă mai singur decât să fie lăsat singur în mijlocul unei mulțimi.
Când ești pierdut în mulțime, nimic nu are sens pentru tine.
Tot ce ai nevoie este să fii găsit de cineva căruia îi pasă.
De aceea trebuie să fii bun cu toată lumea.

Avem nevoie unul de celălalt pentru orice: de la adăpost, mâncare și apă până la sprijin emoțional și companie.
A fi acolo unul pentru celălalt este cu siguranță ceea ce ne va economisi timpul, relațiile și prieteniile.

Închizând ochii și respingând oportunitățile de a ajunge la alții, nu ne rănim doar pe noi înșine, ci și pe ceilalți din jur.

Nu trăim cu adevărat până nu începem să fim acolo/aici unul pentru celălalt."

Am notat ideile care mi-au plăcut și am creat un rezumat la ceea ce am citit aici motivationandlove.com/we-all-n ...

"Într-o lume plină de competiție e ușor să ne gândim că putem trăi unul fără celălalt. Nu e adevărat! Sunt aici pentru a vă convinge că trebuie să începem să ne ajutăm reciproc cât mai mult posibil. De fapt, singura modalitate de a reuși este să-i ridicăm pe cei din jurul nostru și să ne asigurăm că și ei se descurcă bine. Cu toții avem nevoie unul de altul, avem nevoie de puțin ajutor de la altcineva la un moment dat. Prin alții învățăm și evoluăm. Chiar dacă trăim o viață pe cont propriu, pe termen lung, tu ai nevoie de mine și eu am nevoie de tine. Ne ridicăm ridicându-i pe alții și nu e nimic rău în a cere și altora să facă asta pentru noi. Avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui, pentru a face mult mai mult și pentru a avea un impact în viață. Nimic nu face un om să se simtă mai singur decât să fie lăsat singur în mijlocul unei mulțimi. Când ești pierdut în mulțime, nimic nu are sens pentru tine. Tot ce ai nevoie este să fii găsit de cineva căruia îi pasă. De aceea trebuie să fii bun cu toată lumea. Avem nevoie unul de celălalt pentru orice: de la adăpost, mâncare și apă până la sprijin emoțional și companie. A fi acolo unul pentru celălalt este cu siguranță ceea ce ne va economisi timpul, relațiile și prieteniile. Închizând ochii și respingând oportunitățile de a ajunge la alții, nu ne rănim doar pe noi înșine, ci și pe ceilalți din jur. Nu trăim cu adevărat până nu începem să fim acolo/aici unul pentru celălalt." Am notat ideile care mi-au plăcut și am creat un rezumat la ceea ce am citit aici https://motivationandlove.com/we-all-need-each-other-quotes

Astăzi am fost martor la o lecție de viață și totodată despre stăruință.

Filmul "O secundă" are scenariul gata, distribuția și încep filmarile după ce au asteptat mai mult de 4-5 ani ca totul să fie posibil!

Este adevărat că nu prea se întâmplă să ajungi la atingerea obiectivelor cu echipa cu care ai pornit.

Cei mai mulți când dau de greu se vor lăsa.

Alții nu vor putea să-și țină motivația sus și nu își vor dedica timp și efort fără bani.

Echipa de început cel mai probabil se va destrăma deoarece nu e visul lor, doar pot împrumuta mai mult sau mai putin din trairile inițiatorului, în cazul asta al lui Octavian Iacob.

Nu e nici povestea lor, este povestea lui, este parte din viața lui. De aceea, inițiatorii nu trebuie să renunțe "no matter what".

Cu siguranță vor veni alții din ce în ce și mai buni și vor pune umărul la un proiect măreț.

Astăzi, la conferința de presă, mă uitam cum oameni care s-au aflat în cele mai de început si grele momente în distribuție și in echipa filmului astăzi erau spectatori în sală sau chiar absenți probabil neimpacandu-se cu deciziile luate.

Astăzi altii primeau aplauze într-un fel pe meritele celor pe care ii cunoșteam cand m-am implicat și eu mai serios acum 3 ani total dezinteresat dar încântat de proiect și pentru prietena mea Mirela.

Am întrebat pe Octavian câți mai sunt din vechea echipă si răspunsul a fost 10%.

Așa este viața... dacă te dai jos din tren și pleacă din gara... rămâi pe peron.

Astăzi actori ca Lucian Viziru, Cotimanis chiar si campionul Mihai Leu iau locul unor persoane tinere, prietene cu Octav care sigur au ratat una din șansele vieții lor.

Totul a fost posibil și preagratioasei Adriana Vertan, prietena mea de suflet, light producer.

Deciziile se iau intr-o secundă, într-un anumit context subiectiv. Mai rău este ca pe urmă trebuie să trăiești cu ele toată viața!

Astăzi am fost martor la o lecție de viață și totodată despre stăruință. Filmul "O secundă" are scenariul gata, distribuția și încep filmarile după ce au asteptat mai mult de 4-5 ani ca totul să fie posibil! Este adevărat că nu prea se întâmplă să ajungi la atingerea obiectivelor cu echipa cu care ai pornit. Cei mai mulți când dau de greu se vor lăsa. Alții nu vor putea să-și țină motivația sus și nu își vor dedica timp și efort fără bani. Echipa de început cel mai probabil se va destrăma deoarece nu e visul lor, doar pot împrumuta mai mult sau mai putin din trairile inițiatorului, în cazul asta al lui Octavian Iacob. Nu e nici povestea lor, este povestea lui, este parte din viața lui. De aceea, inițiatorii nu trebuie să renunțe "no matter what". Cu siguranță vor veni alții din ce în ce și mai buni și vor pune umărul la un proiect măreț. Astăzi, la conferința de presă, mă uitam cum oameni care s-au aflat în cele mai de început si grele momente în distribuție și in echipa filmului astăzi erau spectatori în sală sau chiar absenți probabil neimpacandu-se cu deciziile luate. Astăzi altii primeau aplauze într-un fel pe meritele celor pe care ii cunoșteam cand m-am implicat și eu mai serios acum 3 ani total dezinteresat dar încântat de proiect și pentru prietena mea Mirela. Am întrebat pe Octavian câți mai sunt din vechea echipă si răspunsul a fost 10%. Așa este viața... dacă te dai jos din tren și pleacă din gara... rămâi pe peron. Astăzi actori ca Lucian Viziru, Cotimanis chiar si campionul Mihai Leu iau locul unor persoane tinere, prietene cu Octav care sigur au ratat una din șansele vieții lor. Totul a fost posibil și preagratioasei Adriana Vertan, prietena mea de suflet, light producer. Deciziile se iau intr-o secundă, într-un anumit context subiectiv. Mai rău este ca pe urmă trebuie să trăiești cu ele toată viața!

"Poți fii uimitor,
Poți transforma o frază într-o armă sau medicament,
Poți fi proscrisul
Sau iubirea întoarsă către lipsa de iubire a cuiva,
Sau ai putea spune ce gândești,
Nimic nu te va răni așa cum o fac vorbele
Când le ții ascunse
Înlăuntru, fără lumina soarelui,
Câteodată o umbră câștigă,
Dar mă-ntreb ce s-ar întâmpla dacă tu
Spui ce vrei să spui
Și lași cuvintele să iasă..
Sincer, vreau să te văd că ești curajos
Cu ceea ce vrei să spui
Și lasă cuvintele să iasă...

Fiecare a trecut prin asta
Fiecare a fost privit cu ură de dușmani,
A cedat fricii și a făcut ceva după care-a dispărut,
S-a înclinat în fața celor grozavi.

Nu fugi, nu te mai abține de la ceea ce ai de spus,
Poate că există o cale de a ieși din cușca în care trăiești,
Poate că într-una din zilele astea poți lăsa lumina să pătrundă,
Arată-mi cât de curajos ești!"

Sunt o parte din versurile melodiei atașate, traduse în limba română, pe care le recomand a fi citite și în engleză!
E o melodie mai veche și atât de potrivită pentru a (ne) încuraja!

"Be brave" spune totul!

"Poți fii uimitor, Poți transforma o frază într-o armă sau medicament, Poți fi proscrisul Sau iubirea întoarsă către lipsa de iubire a cuiva, Sau ai putea spune ce gândești, Nimic nu te va răni așa cum o fac vorbele Când le ții ascunse Înlăuntru, fără lumina soarelui, Câteodată o umbră câștigă, Dar mă-ntreb ce s-ar întâmpla dacă tu Spui ce vrei să spui Și lași cuvintele să iasă.. Sincer, vreau să te văd că ești curajos Cu ceea ce vrei să spui Și lasă cuvintele să iasă... Fiecare a trecut prin asta Fiecare a fost privit cu ură de dușmani, A cedat fricii și a făcut ceva după care-a dispărut, S-a înclinat în fața celor grozavi. Nu fugi, nu te mai abține de la ceea ce ai de spus, Poate că există o cale de a ieși din cușca în care trăiești, Poate că într-una din zilele astea poți lăsa lumina să pătrundă, Arată-mi cât de curajos ești!" Sunt o parte din versurile melodiei atașate, traduse în limba română, pe care le recomand a fi citite și în engleză! E o melodie mai veche și atât de potrivită pentru a (ne) încuraja! "Be brave" spune totul!

Cred că poza asta e numai bună pentru ce vreau să scriu.

Este o postare reply.
Multumesc celor care adaugă valoare zi de zi aici și îmi ține mintea antrenată atât prin informațiile pe care le gasesc în postări dar și atât prin faptul că citind rezultă multe alte idei in minte.

"Fiecare are nevoie să fie nevoie de el/ea" este un super citat care merge dus pe cele mai înalte culmi deoarece dacă oamenii înțeleg că au un sens pentru ceilalți, automat viața prinde sens și culoare!

Gândiți-vă la o mamă care își oferă singură un sens și o misiune în momentul în care știe că, copilul are nevoie de ea și asta ii oferă suficientă motivație să câștige bani, să lupte și să îl "teleporteze" în timp până va ajunge adolescent, adult etc.

Natura a creat orice cu un sens. Solul, de exemplu, ne este util nouă pentru că de acolo ne luăm mâncarea, etc.

2. O altă postare care naște reply este cea cu șopârla cu un cui in picior și blocată. Nu imi dau seama cât de adevărată este însă este un exemplu excelent care ar putea avea un cont in Heyadoo și rolul de Cauză.

Șopârla țintuita este o persoană cu dizabilități sau un handicap dobândit printr-un accident.

Și-a cam pierdut sensul și utilitatea, însă șopârla liberă s-a încărcat cu sentimentul că cea lovită are nevoie de ea și a ajutat-o să trăiască chiar dacă nu știa clar până când sau dacă șansele îi mai sunt favorabile!

Această șopârlă liberă poate fi un contributor apropiat care a ales să ii dea o șansă la viață până la sfârșitul vieții.
Poate era chiar partenera de viață, mama, tata, fratele, sora.. un prieten sau doar o altă șopârla care nu a putut lăsa pe cineva la greu.. Nu știm.

Cred că poza asta e numai bună pentru ce vreau să scriu. Este o postare reply. Multumesc celor care adaugă valoare zi de zi aici și îmi ține mintea antrenată atât prin informațiile pe care le gasesc în postări dar și atât prin faptul că citind rezultă multe alte idei in minte. "Fiecare are nevoie să fie nevoie de el/ea" este un super citat care merge dus pe cele mai înalte culmi deoarece dacă oamenii înțeleg că au un sens pentru ceilalți, automat viața prinde sens și culoare! Gândiți-vă la o mamă care își oferă singură un sens și o misiune în momentul în care știe că, copilul are nevoie de ea și asta ii oferă suficientă motivație să câștige bani, să lupte și să îl "teleporteze" în timp până va ajunge adolescent, adult etc. Natura a creat orice cu un sens. Solul, de exemplu, ne este util nouă pentru că de acolo ne luăm mâncarea, etc. 2. O altă postare care naște reply este cea cu șopârla cu un cui in picior și blocată. Nu imi dau seama cât de adevărată este însă este un exemplu excelent care ar putea avea un cont in Heyadoo și rolul de Cauză. Șopârla țintuita este o persoană cu dizabilități sau un handicap dobândit printr-un accident. Și-a cam pierdut sensul și utilitatea, însă șopârla liberă s-a încărcat cu sentimentul că cea lovită are nevoie de ea și a ajutat-o să trăiască chiar dacă nu știa clar până când sau dacă șansele îi mai sunt favorabile! Această șopârlă liberă poate fi un contributor apropiat care a ales să ii dea o șansă la viață până la sfârșitul vieții. Poate era chiar partenera de viață, mama, tata, fratele, sora.. un prieten sau doar o altă șopârla care nu a putut lăsa pe cineva la greu.. Nu știm.

Buna dimineata si weekend placut tuturor !🤗
Am gasit aceasta istorisire si mi s-a parut fabuloasa, asa ca o impartasesc cu voi dragi prieteni.Atunci cand iubesti cu adevarat si vrei sa ajuti, timpul nu exista !💖🙏

O lectie de viata

Un japonez, care își renova casa, a făcut o spărtură într-un perete. Casele japoneze au, în mod normal, un spațiu gol între pereții din lemn. Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale. I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dandu-și seama că acest cui a fost bătut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa. Ce se întâmplase…!?!

Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!? Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură. Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund. Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său. In final, japonezul a elibarat soparla dupa multi ani de captivitate.


O lectie de viata: Nu-i abandonați niciodată pe cei dragi! Nu le spuneți că sunteți ocupați, atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ați putea fi întreaga lume pentru ei…!🥰

Buna dimineata si weekend placut tuturor !🤗 Am gasit aceasta istorisire si mi s-a parut fabuloasa, asa ca o impartasesc cu voi dragi prieteni.Atunci cand iubesti cu adevarat si vrei sa ajuti, timpul nu exista !💖🙏 O lectie de viata Un japonez, care își renova casa, a făcut o spărtură într-un perete. Casele japoneze au, în mod normal, un spațiu gol între pereții din lemn. Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale. I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dandu-și seama că acest cui a fost bătut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa. Ce se întâmplase…!?! Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!? Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură. Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund. Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său. In final, japonezul a elibarat soparla dupa multi ani de captivitate. O lectie de viata: Nu-i abandonați niciodată pe cei dragi! Nu le spuneți că sunteți ocupați, atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ați putea fi întreaga lume pentru ei…!🥰

Parcă ar fi și totuși nu e... omletă 🤭

Recunosc că deși încerc să fac fotografii cât mai atrăgătoare... artistul nu sunt eu... Sunt doar un fel de ”impresar”, un ambasador al adevăratului artist... Natura... Și deși mă ocup cu această îndeletnicire de ceva vreme (ani de zile) nu încetează să mă uimească imaginația și diversitatea naturii...

”Made by Nature” este o categorie aparte de fotografii ce conțin un fel de ”model artistic” creat de natură...

De data aceasta în fotografie avem, nu omletă ci pălăria unui burete numit – Xerocomellus porosporus – hribul lucios, conform:
ro.wikipedia.org/wiki/Xerocome ...

Cu această ocazie (căutand informații despre acest tip de burete) am aflat că hribii comestibili, dacă sunt infestați cu mucegaiul hribului, provoacă intoxicații. ❗️❗️❗️ Așa că mare grijă la consumul de bureți. ❗️❗️❗️

Parcă ar fi și totuși nu e... omletă 🤭 Recunosc că deși încerc să fac fotografii cât mai atrăgătoare... artistul nu sunt eu... Sunt doar un fel de ”impresar”, un ambasador al adevăratului artist... Natura... Și deși mă ocup cu această îndeletnicire de ceva vreme (ani de zile) nu încetează să mă uimească imaginația și diversitatea naturii... ”Made by Nature” este o categorie aparte de fotografii ce conțin un fel de ”model artistic” creat de natură... De data aceasta în fotografie avem, nu omletă ci pălăria unui burete numit – Xerocomellus porosporus – hribul lucios, conform: https://ro.wikipedia.org/wiki/Xerocomellus_porosporus Cu această ocazie (căutand informații despre acest tip de burete) am aflat că hribii comestibili, dacă sunt infestați cu mucegaiul hribului, provoacă intoxicații. ❗️❗️❗️ Așa că mare grijă la consumul de bureți. ❗️❗️❗️