Cunoști teoria, știi exact ce trebuie să faci pentru a avea succes.

De fiecare dată când îți setezi obiectivele personale adaugi pe lista ta: sport, alimentație sănătoasă, somn mai mult, călătorii mai dese.

Iar la fiecare „to do list” profesional adaugi: îmi schimb jobul, mă înscriu la curs, cer o mărire de salariu, nu mai amân task-urile, îmi planific mai bine timpul.

Dar după ce închei listele devine aproape imposibil să le urmezi.

De ce?

Știi ce trebuie să faci: să nu mai amâni task-urile și să faci mai mult sport. Pare ușor.

Dar timpul trece iar tu nu schimbi nimic.

Asta se întâmplă pentru că în tine sunt două părți care se confruntă: cea care vrea și cea care se teme.

O parte din tine știe ce trebuie să facă, cealaltă parte se simte bine acolo unde e.

Voi cum vă descurcați în situațiile acestea? Cum vă găsiți motivația de a face lucrurile, nu doar a le trece pe listă?

Unii oameni cu care lucrez îmi spun că după ce trec obiectivele pe listă, evită să se mai uite pe listă. Pentru că sentimentul de vinovăție pe care îl au când realizează că a mai trecut o zi și nu au făcut nimic pentru visul lor, le accentuează starea de neputință.

Exact ca porumbelul din imagine, deși stie că trebuie să își deschidă aripile, nu o face. Câteodată trebuie să fie cineva în spatele nostru care să ne "prindă" atunci când suntem pe punctul de a cădea.

Cunoști teoria, știi exact ce trebuie să faci pentru a avea succes. De fiecare dată când îți setezi obiectivele personale adaugi pe lista ta: sport, alimentație sănătoasă, somn mai mult, călătorii mai dese. Iar la fiecare „to do list” profesional adaugi: îmi schimb jobul, mă înscriu la curs, cer o mărire de salariu, nu mai amân task-urile, îmi planific mai bine timpul. Dar după ce închei listele devine aproape imposibil să le urmezi. De ce? Știi ce trebuie să faci: să nu mai amâni task-urile și să faci mai mult sport. Pare ușor. Dar timpul trece iar tu nu schimbi nimic. Asta se întâmplă pentru că în tine sunt două părți care se confruntă: cea care vrea și cea care se teme. O parte din tine știe ce trebuie să facă, cealaltă parte se simte bine acolo unde e. Voi cum vă descurcați în situațiile acestea? Cum vă găsiți motivația de a face lucrurile, nu doar a le trece pe listă? Unii oameni cu care lucrez îmi spun că după ce trec obiectivele pe listă, evită să se mai uite pe listă. Pentru că sentimentul de vinovăție pe care îl au când realizează că a mai trecut o zi și nu au făcut nimic pentru visul lor, le accentuează starea de neputință. Exact ca porumbelul din imagine, deși stie că trebuie să își deschidă aripile, nu o face. Câteodată trebuie să fie cineva în spatele nostru care să ne "prindă" atunci când suntem pe punctul de a cădea.

Comments (1)

dimovalin :  Lucrezi tu cu persoane în acest moment?

Cum să iubești un copil – principii de viață:

1.Nu aștepta de la copilul tău că va fi ca tine, sau cum îți dorești tu să fie. Ajută-l să devină el însuși.
2. Nu cere de la copil răsplată pentru tot ce ai făcut pentru el. I-ai dăruit viață, cum ar putea să te mulțumească? El va dărui viață altcuiva, iar aceasta este o lege ireversibilă de recunoștință.
3. Nu demonstra nemulțumirile tale asupra propriului copil, pentru a nu-ți mânca amarul la bătrânețe. Căci, ce semeni aia vei culege.
4. Nu aborda problemele copilului cu superioritate. Viața e oferită fiecăruia după puteri, fii sigur, viața poate fi dificilă pentru el, nu mai puțin decât pentru tine, ba poate și mai mult căci nu are experiență.
5. Nu-l umili!
6. Nu uita, cele mai importante întâlniri sunt întâlnirile cu copiii noștri. Oferă-i atenția maximă — nu știi niciodată pe cine poți întâlni în propriul copil.
7. Nu te chinui, dacă nu poți face totul pentru copilul tău, dar ține minte: pentru copil nu s-a făcut suficient, în cazul în care nu s-a făcut tot posibilul.
8. Copilul nu e tiran, care îți monitorizează întreaga viață, nu doar carne și sânge. E cana prețioasă, pe care viața ți-a oferit-o pentru a păstra și dezvolta focul creativ din ea. Această iubire nelimitată a mamei și a tatălui la care va crește nu „al nostru” sau „al meu” copil, dar un suflet.
9. Învață să iubești un copil străin. Niciodată nu te comporta cu unul străin cum nu ți-ai dori să se comporte ceilalți cu propriul tău copil.
10. Iubește-ți copilul în orice ipostază — netalentat, ghinionist, adult. Vorbind cu el, fii fericit fiindcă copilul e o sărbătoare, care încă se desfășoară în viața ta.

(Janusz Korczak – pedagog polonez, scriitor)

Cum să iubești un copil – principii de viață: 1.Nu aștepta de la copilul tău că va fi ca tine, sau cum îți dorești tu să fie. Ajută-l să devină el însuși. 2. Nu cere de la copil răsplată pentru tot ce ai făcut pentru el. I-ai dăruit viață, cum ar putea să te mulțumească? El va dărui viață altcuiva, iar aceasta este o lege ireversibilă de recunoștință. 3. Nu demonstra nemulțumirile tale asupra propriului copil, pentru a nu-ți mânca amarul la bătrânețe. Căci, ce semeni aia vei culege. 4. Nu aborda problemele copilului cu superioritate. Viața e oferită fiecăruia după puteri, fii sigur, viața poate fi dificilă pentru el, nu mai puțin decât pentru tine, ba poate și mai mult căci nu are experiență. 5. Nu-l umili! 6. Nu uita, cele mai importante întâlniri sunt întâlnirile cu copiii noștri. Oferă-i atenția maximă — nu știi niciodată pe cine poți întâlni în propriul copil. 7. Nu te chinui, dacă nu poți face totul pentru copilul tău, dar ține minte: pentru copil nu s-a făcut suficient, în cazul în care nu s-a făcut tot posibilul. 8. Copilul nu e tiran, care îți monitorizează întreaga viață, nu doar carne și sânge. E cana prețioasă, pe care viața ți-a oferit-o pentru a păstra și dezvolta focul creativ din ea. Această iubire nelimitată a mamei și a tatălui la care va crește nu „al nostru” sau „al meu” copil, dar un suflet. 9. Învață să iubești un copil străin. Niciodată nu te comporta cu unul străin cum nu ți-ai dori să se comporte ceilalți cu propriul tău copil. 10. Iubește-ți copilul în orice ipostază — netalentat, ghinionist, adult. Vorbind cu el, fii fericit fiindcă copilul e o sărbătoare, care încă se desfășoară în viața ta. (Janusz Korczak – pedagog polonez, scriitor)

CEA MAI FRUMOASA LECTIE DE VIATA...

Un medic intră in spital imediat dupa ce a fost chemat de urgenta. A raspuns apelului imediat.... si-a pus camasa si s-a dus direct la chirurgie.
In fata salii de oparatie gaseste pe tatal baiatului care incepe sa tipe:- "De ce ati venit atat de târziu, de ce va luat atat de mult timp, nu stiti ca viata copilului meu este in pericol, nu aveti simtul responsabilitati?"

Doctorul zambeste si spune:-"Imi pare rău, nu eram in spital si am ajuns imediat ce am putut,dupa ce am primit apelul....Si acum va rog sa va calmati ca eu sa imi pot face datoria!"

-"Trebuie sa stau calm? Ce s-ar fi intamplat daca fiul dumneavoastra ar fi in locul copilului meu, ați fi linistit?" Spuse tatal nervos....

Doctorul din nou zambeste si raspunde:

- "Va voi spune ceea ce scre in Biblie : "Din pamant suntem facuti si in pamant ne vom intoarce!" Noi medicii nu putem face intotdeauna miracole! Stati linistit ca vom face tot posibilul pentru fiul dumneavoastra!"....

-"Sa dam sfaturi cand problema nu este a noastra este atat de usor"..murmura tatal.
Interventia dură cateva ore , la sfarsit iesi din sala de operatie fericit si ii zise tatalui:
- "Slava Domnului, fiul dumneavoastra este salvat!" si fara sa astepte raspunsul tatalui se uita la ceas si pleaca grabit in timp ce spune:

- "Daca doriti mai multe detalii vorbiti cu asistenta!" "De ce e asa arogant? Nu putea sa astepte cateva minute sa-mi zica mai multe despre fiul meu?" zice tatal asistentei.

Asistenta cu lacrimi in ochi raspunse:- "Fiul doctorului a murit ieri intr-un accident de mașină, doctorul era la inmormantare cand l-am chemat pentru urgenta si acum că fiul dumneavoastra este in afara pericolului, el a fugit să vadă mormantul fiului sau!"

CEA MAI FRUMOASA LECTIE DE VIATA... Un medic intră in spital imediat dupa ce a fost chemat de urgenta. A raspuns apelului imediat.... si-a pus camasa si s-a dus direct la chirurgie. In fata salii de oparatie gaseste pe tatal baiatului care incepe sa tipe:- "De ce ati venit atat de târziu, de ce va luat atat de mult timp, nu stiti ca viata copilului meu este in pericol, nu aveti simtul responsabilitati?" Doctorul zambeste si spune:-"Imi pare rău, nu eram in spital si am ajuns imediat ce am putut,dupa ce am primit apelul....Si acum va rog sa va calmati ca eu sa imi pot face datoria!" -"Trebuie sa stau calm? Ce s-ar fi intamplat daca fiul dumneavoastra ar fi in locul copilului meu, ați fi linistit?" Spuse tatal nervos.... Doctorul din nou zambeste si raspunde: - "Va voi spune ceea ce scre in Biblie : "Din pamant suntem facuti si in pamant ne vom intoarce!" Noi medicii nu putem face intotdeauna miracole! Stati linistit ca vom face tot posibilul pentru fiul dumneavoastra!".... -"Sa dam sfaturi cand problema nu este a noastra este atat de usor"..murmura tatal. Interventia dură cateva ore , la sfarsit iesi din sala de operatie fericit si ii zise tatalui: - "Slava Domnului, fiul dumneavoastra este salvat!" si fara sa astepte raspunsul tatalui se uita la ceas si pleaca grabit in timp ce spune: - "Daca doriti mai multe detalii vorbiti cu asistenta!" "De ce e asa arogant? Nu putea sa astepte cateva minute sa-mi zica mai multe despre fiul meu?" zice tatal asistentei. Asistenta cu lacrimi in ochi raspunse:- "Fiul doctorului a murit ieri intr-un accident de mașină, doctorul era la inmormantare cand l-am chemat pentru urgenta si acum că fiul dumneavoastra este in afara pericolului, el a fugit să vadă mormantul fiului sau!"

Comments (2)

dimovalin :  Care este lecția de viață? :)

ibideji :  Să nu criticam când nu știm tot adevărul!