
Cunoști teoria, știi exact ce trebuie să faci pentru a avea succes.
De fiecare dată când îți setezi obiectivele personale adaugi pe lista ta: sport, alimentație sănătoasă, somn mai mult, călătorii mai dese.
Iar la fiecare „to do list” profesional adaugi: îmi schimb jobul, mă înscriu la curs, cer o mărire de salariu, nu mai amân task-urile, îmi planific mai bine timpul.
Dar după ce închei listele devine aproape imposibil să le urmezi.
De ce?
Știi ce trebuie să faci: să nu mai amâni task-urile și să faci mai mult sport. Pare ușor.
Dar timpul trece iar tu nu schimbi nimic.
Asta se întâmplă pentru că în tine sunt două părți care se confruntă: cea care vrea și cea care se teme.
O parte din tine știe ce trebuie să facă, cealaltă parte se simte bine acolo unde e.
Voi cum vă descurcați în situațiile acestea? Cum vă găsiți motivația de a face lucrurile, nu doar a le trece pe listă?
Unii oameni cu care lucrez îmi spun că după ce trec obiectivele pe listă, evită să se mai uite pe listă. Pentru că sentimentul de vinovăție pe care îl au când realizează că a mai trecut o zi și nu au făcut nimic pentru visul lor, le accentuează starea de neputință.
Exact ca porumbelul din imagine, deși stie că trebuie să își deschidă aripile, nu o face. Câteodată trebuie să fie cineva în spatele nostru care să ne "prindă" atunci când suntem pe punctul de a cădea.