Curajul se poate manifesta în multe moduri diferite.
Uneori înseamnă a-ți sacrifica propria viață pentru ceva mai important, pentru o altă ființă umană.
Uneori este să renunți la tot ce ai cunoscut, la toți cei pe care i-ai iubit, pentru ceva mai mare.

Dar uneori ceva complet diferit...
Uneori înseamnă că, în ciuda durerii, strângi dinții și în fiecare zi depui un nou efort, o muncă grea pentru un mâine mai bun.

Curajul se poate manifesta în multe moduri diferite. Uneori înseamnă a-ți sacrifica propria viață pentru ceva mai important, pentru o altă ființă umană. Uneori este să renunți la tot ce ai cunoscut, la toți cei pe care i-ai iubit, pentru ceva mai mare. Dar uneori ceva complet diferit... Uneori înseamnă că, în ciuda durerii, strângi dinții și în fiecare zi depui un nou efort, o muncă grea pentru un mâine mai bun.

Bine ne-am regăsit în noul an... Aș fi vrut ca prima postare din acest an să fie despre cum mi-am petrecut revelionul trecut (2021-2022)... Dar după o vreme m-am gândit... Oare ce folos să vă povestesc despre ce îi ”împing” pe unii să urce noaptea pe munte ca să fie în Vf. la ora 00. A fost cea mai lungă urcare. Am urcat spre vârf în 2021 și am coborât anul următor în 2022. 😂

Mai util este să vă povestesc puțin despre cartea din imagine care am citit-o anul trecut... Cu prilejul sărbatorilor sau după, există persoane care intră în depresie... Deoarece de sărbatori toată lumea este sau încearcă să pară fericită, iar după... mulți se întorc la ”viața de dinainte”... 😒Desigur că motivele de mâhnire sunt multiple și diferite...

Ei... și cartea aceasta este scrisă de un psiholog care are ca metodă terapeutică plimbarea în natură pentru mai multe probleme psihice (stres, depresie, dependențe, conflicte, etc). Și dezbate din mai multe aspecte, terapia plimbării în natură. Cum trebuie să găsim timp pentru plimbare, unde mergem la plimbare (în parc sau pădure), mergem singuri sau însoțiți, luăm cu noi și problemele cu care ne umplem mintea sau le lăsăm , motivarea de a urma ”terapia” și nu a abandona dupa prima sau a doua plimbare... Și multe altele...

Ca o concluzie pentru cei care nu au timp sau nu vor să o citească, dar îi interesează subiectul... În această carte se relatează cum plimbarea în natură are multiple beneficii asupra minții, corpului și sufletului nostru...
La final aș dori să vă îndemn să veniți la plimbare... dar... Gândul mă duce la ”Chemarea străbunilor” de Jack London... Atunci când fiecare veți simți ”chemarea” naturii... doar atunci... ne vom întâlni în pădure...🤗

”Străvechi și rătăcitoare dorințe
Rup lanțul de obișnuințe...” - Jack London - ”Chemarea străbunilor”

Bine ne-am regăsit în noul an... Aș fi vrut ca prima postare din acest an să fie despre cum mi-am petrecut revelionul trecut (2021-2022)... Dar după o vreme m-am gândit... Oare ce folos să vă povestesc despre ce îi ”împing” pe unii să urce noaptea pe munte ca să fie în Vf. la ora 00. A fost cea mai lungă urcare. Am urcat spre vârf în 2021 și am coborât anul următor în 2022. 😂 Mai util este să vă povestesc puțin despre cartea din imagine care am citit-o anul trecut... Cu prilejul sărbatorilor sau după, există persoane care intră în depresie... Deoarece de sărbatori toată lumea este sau încearcă să pară fericită, iar după... mulți se întorc la ”viața de dinainte”... 😒Desigur că motivele de mâhnire sunt multiple și diferite... Ei... și cartea aceasta este scrisă de un psiholog care are ca metodă terapeutică plimbarea în natură pentru mai multe probleme psihice (stres, depresie, dependențe, conflicte, etc). Și dezbate din mai multe aspecte, terapia plimbării în natură. Cum trebuie să găsim timp pentru plimbare, unde mergem la plimbare (în parc sau pădure), mergem singuri sau însoțiți, luăm cu noi și problemele cu care ne umplem mintea sau le lăsăm , motivarea de a urma ”terapia” și nu a abandona dupa prima sau a doua plimbare... Și multe altele... Ca o concluzie pentru cei care nu au timp sau nu vor să o citească, dar îi interesează subiectul... În această carte se relatează cum plimbarea în natură are multiple beneficii asupra minții, corpului și sufletului nostru... La final aș dori să vă îndemn să veniți la plimbare... dar... Gândul mă duce la ”Chemarea străbunilor” de Jack London... Atunci când fiecare veți simți ”chemarea” naturii... doar atunci... ne vom întâlni în pădure...🤗 ”Străvechi și rătăcitoare dorințe Rup lanțul de obișnuințe...” - Jack London - ”Chemarea străbunilor”

Calatoria vietii
La naștere, ne urcăm în tren și ne întâlnim cu părinții și credem că vor călători mereu cu noi.
Și totuși, într-o gară, părinții noștri vor coborî din tren, lăsându-ne singuri să ne continuăm călătoria...

Pe măsură ce timpul trece...
Alți oameni urcându-se în tren.
Și vor fi importante: familia noastră, prietenii, copiii, chiar și iubirea vieții noastre.

Mulți își vor da demisia (chiar și iubirea vieții noastre) și va lăsa o prăpastie mai mult sau mai puțin mare.

Alții vor fi atât de discreți, nu-și vor da seama că și-au părăsit locurile.

Această călătorie cu trenul va fi plină de bucurii, tristeți, așteptări,
Bună ziua, la revedere și la revedere.

Succesul înseamnă să ai relații bune cu toți pasagerii , cu condiția să dăm tot ce e mai bun din noi.

Nu știm la ce stație vom coborî...

Așadar, să trăim fericiți, să iubim și să iertăm!

Este important să facem asta, pentru că atunci când coborâm din tren, ar trebui să lăsăm doar amintiri plăcute celor care își continuă drumul...

Să fim fericiți cu ce avem și să mulțumim cerului pentru această călătorie minunată.

De asemenea, mulțumesc că ești pasager în trenul meu.
Și dacă trebuie să cobor la următoarea stație,
Mă bucur că am parcurs un drum lung cu tine …

Calatoria vietii La naștere, ne urcăm în tren și ne întâlnim cu părinții și credem că vor călători mereu cu noi. Și totuși, într-o gară, părinții noștri vor coborî din tren, lăsându-ne singuri să ne continuăm călătoria... Pe măsură ce timpul trece... Alți oameni urcându-se în tren. Și vor fi importante: familia noastră, prietenii, copiii, chiar și iubirea vieții noastre. Mulți își vor da demisia (chiar și iubirea vieții noastre) și va lăsa o prăpastie mai mult sau mai puțin mare. Alții vor fi atât de discreți, nu-și vor da seama că și-au părăsit locurile. Această călătorie cu trenul va fi plină de bucurii, tristeți, așteptări, Bună ziua, la revedere și la revedere. Succesul înseamnă să ai relații bune cu toți pasagerii , cu condiția să dăm tot ce e mai bun din noi. Nu știm la ce stație vom coborî... Așadar, să trăim fericiți, să iubim și să iertăm! Este important să facem asta, pentru că atunci când coborâm din tren, ar trebui să lăsăm doar amintiri plăcute celor care își continuă drumul... Să fim fericiți cu ce avem și să mulțumim cerului pentru această călătorie minunată. De asemenea, mulțumesc că ești pasager în trenul meu. Și dacă trebuie să cobor la următoarea stație, Mă bucur că am parcurs un drum lung cu tine …

Un dar minunat.

Cine ghicește ce am primit în dar, anul acesta de sărbători?

Update.

Compoziția din imagine a transmis ceea ce era de transmis și mă bucur că am reușit acest lucru. 🙏

Asta confirmă două lucruri... „o imagine valorează cât o mie de cuvinte” și că o fotografie poate să transmită mai mult decăt se vede efectiv în imagine... Și o concluzie bonus... - dacă ai imaginație o fotografie poate să-ți transmită orice... asta nu inseamnă că ratezi ce a vrut artistul să transmită ci dimpotrivă, completezi artistul, îmbogățindu-i arta... 🙏🙂

Imaginea este o ”metaforă” a realității... Și vă confirm că ați ghicit ce reprezintă imaginea... 👏

Acest Crăciun pentru noi a fost magic... S-a născut fiul meu, Ion cel Mic și în ajunul de Crăciun l-am adus acasă... Ne-a ”luminat” fețele tuturor... Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase. 🙏

Un dar minunat. Cine ghicește ce am primit în dar, anul acesta de sărbători? Update. Compoziția din imagine a transmis ceea ce era de transmis și mă bucur că am reușit acest lucru. 🙏 Asta confirmă două lucruri... „o imagine valorează cât o mie de cuvinte” și că o fotografie poate să transmită mai mult decăt se vede efectiv în imagine... Și o concluzie bonus... - dacă ai imaginație o fotografie poate să-ți transmită orice... asta nu inseamnă că ratezi ce a vrut artistul să transmită ci dimpotrivă, completezi artistul, îmbogățindu-i arta... 🙏🙂 Imaginea este o ”metaforă” a realității... Și vă confirm că ați ghicit ce reprezintă imaginea... 👏 Acest Crăciun pentru noi a fost magic... S-a născut fiul meu, Ion cel Mic și în ajunul de Crăciun l-am adus acasă... Ne-a ”luminat” fețele tuturor... Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase. 🙏

Ganduri de inceput de an ... 💚

A fi fericit înseamnă să lași să trăiască creatura care trăiește în fiecare dintre noi, liberă, veselă și simplă.

Aveți maturitatea de a putea spune: "Am făcut greșeli". Să ai curajul de a spune "îmi pare rău" este să ai sensul de a spune "am nevoie de tine", este să ai capacitatea de a spune "Te iubesc".

Fie ca viața ta să devină o grădină de oportunități fericite... ca primăvara să fie un iubitor de bucurie și iarna un iubitor de înțelepciune. "Și când faci o greșeală, ia-o de la capăt". Pentru că numai atunci te vei îndrăgosti de viață. Vei descoperi că a fi fericit nu înseamnă să ai o viață perfectă. Dar folosește lacrimile pentru a iriga toleranța, folosește-ți înfrângerile pentru a-ți antrena răbdarea, folosește-ți greșelile cu seninătatea sculptorului, foloseste durerea pentru a te conecta la plăcere, foloseste obstacolele pentru a deschide ferestrele inteligenței...

Nu renunțați niciodată... Mai presus de toate, nu renunțați niciodată la oamenii care vă iubesc. Nu încetați niciodată să fiți fericiți, pentru că viața este un spectacol uimitor.

Ganduri de inceput de an ... 💚 A fi fericit înseamnă să lași să trăiască creatura care trăiește în fiecare dintre noi, liberă, veselă și simplă. Aveți maturitatea de a putea spune: "Am făcut greșeli". Să ai curajul de a spune "îmi pare rău" este să ai sensul de a spune "am nevoie de tine", este să ai capacitatea de a spune "Te iubesc". Fie ca viața ta să devină o grădină de oportunități fericite... ca primăvara să fie un iubitor de bucurie și iarna un iubitor de înțelepciune. "Și când faci o greșeală, ia-o de la capăt". Pentru că numai atunci te vei îndrăgosti de viață. Vei descoperi că a fi fericit nu înseamnă să ai o viață perfectă. Dar folosește lacrimile pentru a iriga toleranța, folosește-ți înfrângerile pentru a-ți antrena răbdarea, folosește-ți greșelile cu seninătatea sculptorului, foloseste durerea pentru a te conecta la plăcere, foloseste obstacolele pentru a deschide ferestrele inteligenței... Nu renunțați niciodată... Mai presus de toate, nu renunțați niciodată la oamenii care vă iubesc. Nu încetați niciodată să fiți fericiți, pentru că viața este un spectacol uimitor.

Aho, aho spre Anul Nou,
Să vă dau câte-un cadou.
Un an trece, altul vine,
Dar tot mă aveți pe mine.

Ia mai dați câte un Hey
Cu respect și cu temei!
Hey! Hey!...

S-aveți mereu sănătate,
Iar de bani de-aveți parte
Dați-ncoa măcar jumate
Mânați de generozitate.

Euro sau mii de lei
Plusați iar cu câte-un Hey!
Hey! Hey!...

Voi da de veste-n țară
Din iarnă și până-n toamnă:
Că v-aștept în Heyadoo
Să facem bine la tot omul!

Cauze să adoptați,
Buni să fiți și nu uitați
Iar pe Hey să apăsați:
Hey! Hey!...

Vorba dulce mult aduce
Pentru cine-o să apuce
Să fie tot anul boss
Și cu punga omenos.

Hey! Hey! Hey! și Hey! Hey! Hey!
Câte unul, dragii mei!
Să fiți tari în SRP-ei!
Îndrăzniți ca niște lei
Începând cu 2023!

🔆La mulți ani!🔆

Precum exprimă imaginea atașată, cu anul 2023 scris pe nisip, pe care valurile îl pot spăla oricând, să nu uităm că timpul trece oricum, dar avem puterea de a schimba ceea ce dorim, după cum simțim.
Voința să ne fie fixă și gândurile clare, de bun augur!

Aho, aho spre Anul Nou, Să vă dau câte-un cadou. Un an trece, altul vine, Dar tot mă aveți pe mine. Ia mai dați câte un Hey Cu respect și cu temei! Hey! Hey!... S-aveți mereu sănătate, Iar de bani de-aveți parte Dați-ncoa măcar jumate Mânați de generozitate. Euro sau mii de lei Plusați iar cu câte-un Hey! Hey! Hey!... Voi da de veste-n țară Din iarnă și până-n toamnă: Că v-aștept în Heyadoo Să facem bine la tot omul! Cauze să adoptați, Buni să fiți și nu uitați Iar pe Hey să apăsați: Hey! Hey!... Vorba dulce mult aduce Pentru cine-o să apuce Să fie tot anul boss Și cu punga omenos. Hey! Hey! Hey! și Hey! Hey! Hey! Câte unul, dragii mei! Să fiți tari în SRP-ei! Îndrăzniți ca niște lei Începând cu 2023! 🔆La mulți ani!🔆 Precum exprimă imaginea atașată, cu anul 2023 scris pe nisip, pe care valurile îl pot spăla oricând, să nu uităm că timpul trece oricum, dar avem puterea de a schimba ceea ce dorim, după cum simțim. Voința să ne fie fixă și gândurile clare, de bun augur!

🎄Crăciun Fericit/ Joyeux Noel🎄

Iată că unii dintre noi putem sărbători Crăciunul alături de cei dragi, în familie... Celor care vor să simtă puțină magie de Crăciun, un fel de fior ca să conștientizeze cât suntem de binecuvântați cu ce avem... 💝

Recomand un film despre evenimente regretabile care nu ar fi trebui să mai existe nici acum în 2022 nici în viitor...
Filmul este inspirat după o poveste adevărată, care s-a petrecut în Ajunul Craciunului în 1914, în timpul Primului Război Mondial. Deși genul filmului este dramă, merită puțină strângere de inimă, pentru luare aminte... Merităm o lume mai bună decât cea în care trăim și chiar și așa cum e, merită să nu o facem mai rea de atât...🙏

În videoclip e un colind și secvențe din film.

🎄Crăciun Fericit/ Joyeux Noel🎄 Iată că unii dintre noi putem sărbători Crăciunul alături de cei dragi, în familie... Celor care vor să simtă puțină magie de Crăciun, un fel de fior ca să conștientizeze cât suntem de binecuvântați cu ce avem... 💝 Recomand un film despre evenimente regretabile care nu ar fi trebui să mai existe nici acum în 2022 nici în viitor... Filmul este inspirat după o poveste adevărată, care s-a petrecut în Ajunul Craciunului în 1914, în timpul Primului Război Mondial. Deși genul filmului este dramă, merită puțină strângere de inimă, pentru luare aminte... Merităm o lume mai bună decât cea în care trăim și chiar și așa cum e, merită să nu o facem mai rea de atât...🙏 În videoclip e un colind și secvențe din film.

⭐"O, ce veste minunată,
În Betleem ni se-arată,
Astăzi S-a născut
Cel făr' de-nceput,
Cum au spus prorocii."⭐

"Deschide ușa, creștine, ... să colind și eu la tine !..." este mesajul atașat video-ului de față, aparținând cuiva din comunitatea noastră.

Pot spune că l-am primit cu colinda online pe domnul Ionel Coșniceru, cu o interpretare originală la trompetă.
Am mai primit și alte urări din partea dumnealui de ziua mea, alături de un "La mulți ani"! la fel de muzical.

Sunt gesturi simple, dar foarte frumoase și valoroase pentru mine, mai ales când vin din partea celor cu care nu sunt într-o comunicare zilnică, ci poate doar pur și simplu pentru că m-au cunoscut în lumea Heyadoo.

Îi mulțumesc din nou și îl încurajez să ne mai încânte cu trompeta și pe aici prin postări.

Vă doresc tuturor sănătate și prosperitate în tot ceea ce vă doriți!😘

⭐"O, ce veste minunată, În Betleem ni se-arată, Astăzi S-a născut Cel făr' de-nceput, Cum au spus prorocii."⭐ "Deschide ușa, creștine, ... să colind și eu la tine !..." este mesajul atașat video-ului de față, aparținând cuiva din comunitatea noastră. Pot spune că l-am primit cu colinda online pe domnul Ionel Coșniceru, cu o interpretare originală la trompetă. Am mai primit și alte urări din partea dumnealui de ziua mea, alături de un "La mulți ani"! la fel de muzical. Sunt gesturi simple, dar foarte frumoase și valoroase pentru mine, mai ales când vin din partea celor cu care nu sunt într-o comunicare zilnică, ci poate doar pur și simplu pentru că m-au cunoscut în lumea Heyadoo. Îi mulțumesc din nou și îl încurajez să ne mai încânte cu trompeta și pe aici prin postări. Vă doresc tuturor sănătate și prosperitate în tot ceea ce vă doriți!😘

Made by Nature – ”Foc și cenușă”

Ce ar putea reprezenta acest ”tablou abstract”?.. Îmbinarea dintre cenușiu și cărămiziu a scoarței pinului - Pinus sylvestris - mi-a atras atenția și m-a intrigat faptul că e o combinație familiară de culori...
Da... la clădirile vechi din cărămidă care își pierd tencuiala cenușie din ciment se poate observa această combinație...
Ah!!! Nu. Știu!!! Foc și cenușă... Asta e... Ce ciudată e natura...

Meditând la asta, am găsit o oarecare asemănare între foc, cenușă și scoarța pinului... Dacă considerăm focul elementul ”viu” și cenușa materia ”moartă” care rămâne după ce ”focul a murit”... atunci putem spune că se aseamănă cu scoarța pinului, care are două forme de manifestare. Cea cenușie, scoarța moartă de la suprafață care se decojește și cade și partea portocalie, vie, care ”lucrează” spre interior.

Interesant este faptul că există trei specii de pini mediteraneeni care are nevoie de foc ca să se inmulțească; Pinus pinaster, Pinus canariensis și Pinus pinea conform:
ro.esdemgarden.com/fire-benefi ...
”O plantă pirofită (sau pirofilică) este o plantă care are nevoie de foc pentru reproducerea, reînnoirea și menținerea speciilor.”

Made by Nature – ”Foc și cenușă” Ce ar putea reprezenta acest ”tablou abstract”?.. Îmbinarea dintre cenușiu și cărămiziu a scoarței pinului - Pinus sylvestris - mi-a atras atenția și m-a intrigat faptul că e o combinație familiară de culori... Da... la clădirile vechi din cărămidă care își pierd tencuiala cenușie din ciment se poate observa această combinație... Ah!!! Nu. Știu!!! Foc și cenușă... Asta e... Ce ciudată e natura... Meditând la asta, am găsit o oarecare asemănare între foc, cenușă și scoarța pinului... Dacă considerăm focul elementul ”viu” și cenușa materia ”moartă” care rămâne după ce ”focul a murit”... atunci putem spune că se aseamănă cu scoarța pinului, care are două forme de manifestare. Cea cenușie, scoarța moartă de la suprafață care se decojește și cade și partea portocalie, vie, care ”lucrează” spre interior. Interesant este faptul că există trei specii de pini mediteraneeni care are nevoie de foc ca să se inmulțească; Pinus pinaster, Pinus canariensis și Pinus pinea conform: https://ro.esdemgarden.com/fire-benefit-for-plants-are-pyrophytes-12680 ”O plantă pirofită (sau pirofilică) este o plantă care are nevoie de foc pentru reproducerea, reînnoirea și menținerea speciilor.”

„Nimic nu ne înșeală mai mult decât propria noastră gândire” (Leonardo da Vinci)

Am urmărit emisiunea atașată aici, având ca invitată pe Raluca Anton, psihoterapeut, care m-a impresionat cu exemplele și soluțiile date pentru modurile de gândire enumerate acolo.
Aș schimba doar titlul și aș spune: 10X moduri de a gândi care pot fi transformate în avantaj.

"Noi suntem un sistem care conține amintiri, reacții somatice, emoții, partea rațională și comportamente.
Avem 5 lucruri la care trebuie să ne uităm astfel încât să putem funcționa eficient și nu doar la unul singur.
E doar un mit că doar stând în mintea noastră putem să le controlăm pe celelalte."

Fragmentul acesta mi-a plăcut în mod special și l-am notat:

"Întotdeauna impulsul este acela de a merge acolo unde creierul meu a mers de-a lungul timpului.
Noi nu am dezvoltat aceste mecanisme degeaba, ci pentru că ele ne-au protejat în diverse experiențe prin care am trecut.
Pe mine, cândva, de-a lungul timpului, m-a ajutat să gândesc așa.
Numai că, de-a lungul timpului, aceste mecanisme nu își mai îndeplinesc funcțiile și ajung la vârsta adultă să le folosesc pe bază de impuls, fără să îmi dau seama că nu mai am nevoie de ele.
Primul pas e acesta al conștientizării.
Aș vrea să știu pe care dintre aceste mecanisme le folosesc mai degrabă decât pe altele și cum îmi influențează ele comportamentele."

"Perspectiva pe care o avem asupra lucrurilor este cea care ne influențează."

E foarte bună această doamnă psihoterapeut, le zice atât de bine, exact ceea ce se întâmplă în viață!

Am conștientizat tot ceea ce am auzit și voi mai reflecta la acele informații.

Cred că sunt pe calea bună în ceea ce privește flexibilitatea cognitivă și cred că fiecare mod de gândire își are rostul în situația potrivită, cu atitudinea și emoția potrivită.

„Nimic nu ne înșeală mai mult decât propria noastră gândire” (Leonardo da Vinci) Am urmărit emisiunea atașată aici, având ca invitată pe Raluca Anton, psihoterapeut, care m-a impresionat cu exemplele și soluțiile date pentru modurile de gândire enumerate acolo. Aș schimba doar titlul și aș spune: 10X moduri de a gândi care pot fi transformate în avantaj. "Noi suntem un sistem care conține amintiri, reacții somatice, emoții, partea rațională și comportamente. Avem 5 lucruri la care trebuie să ne uităm astfel încât să putem funcționa eficient și nu doar la unul singur. E doar un mit că doar stând în mintea noastră putem să le controlăm pe celelalte." Fragmentul acesta mi-a plăcut în mod special și l-am notat: "Întotdeauna impulsul este acela de a merge acolo unde creierul meu a mers de-a lungul timpului. Noi nu am dezvoltat aceste mecanisme degeaba, ci pentru că ele ne-au protejat în diverse experiențe prin care am trecut. Pe mine, cândva, de-a lungul timpului, m-a ajutat să gândesc așa. Numai că, de-a lungul timpului, aceste mecanisme nu își mai îndeplinesc funcțiile și ajung la vârsta adultă să le folosesc pe bază de impuls, fără să îmi dau seama că nu mai am nevoie de ele. Primul pas e acesta al conștientizării. Aș vrea să știu pe care dintre aceste mecanisme le folosesc mai degrabă decât pe altele și cum îmi influențează ele comportamentele." "Perspectiva pe care o avem asupra lucrurilor este cea care ne influențează." E foarte bună această doamnă psihoterapeut, le zice atât de bine, exact ceea ce se întâmplă în viață! Am conștientizat tot ceea ce am auzit și voi mai reflecta la acele informații. Cred că sunt pe calea bună în ceea ce privește flexibilitatea cognitivă și cred că fiecare mod de gândire își are rostul în situația potrivită, cu atitudinea și emoția potrivită.

💚Bună seara și complimente fiecăruia!💚

Am învățat acest salut din cartea "Robin Hood", scrisă de Alexandre Dumas (ediția tipărită în 1993), pe care am finalizat-o azi de citit.
Povestea acestui erou, care a uimit întreaga Anglie, s-a desfășurat începând cu anul 1162, în timpul domniei lui Henric al II-lea.
Chiar dacă are un final trist, e o carte care m-a făcut să simt putere, conectându-mă cu energia personajului și fiind alături de el (ca cititoare) în toate întâmplările relatate.
Bineînțeles, prin imaginație mi-am permis să simt curajul și istețimea lui Robin Hood, încrederea lui în abilitățile înnăscute, fiind impresionată de exactitatea, perfecțiunea cu care trăgea cu arcul, de sinceritatea și puritatea iubirii trăite, incluzând respectul pentru femei dus până la adorare.
Am "văzut" frumusețea acelei păduri, cerbii umblând cu coarnele împodobite cu flori și căprioarele drăgălașe, într-o apariție de vis în zilele de nuntă.
Am simțit cum e să devii un leader în mod natural, cum e să fii apreciat, susținut și urmat de oameni care cred în tine și în deciziile tale.
Plin de intuiție și ingenios, Robin a găsit rezolvare unor situații grele, colorându-le cu un umor plin de logică și înțelepciune.
Toți cei din pădurea Sherwood care erau cu el se numeau "oamenii veseli ai pădurii" și obișnuiau să folosească adjectivul "vesel" atunci când vorbeau de cineva dintre ei ("veselul Will"), iar asta mi se pare o exprimare drăguță de preluat și în zilele noastre, căci e cert că avem nevoie să fim veseli și să zâmbim cât mai mult.

Mă pot numi de acum vesela Ionela, iar pe voi... veselii mei prieteni. 😉

💚Bună seara și complimente fiecăruia!💚 Am învățat acest salut din cartea "Robin Hood", scrisă de Alexandre Dumas (ediția tipărită în 1993), pe care am finalizat-o azi de citit. Povestea acestui erou, care a uimit întreaga Anglie, s-a desfășurat începând cu anul 1162, în timpul domniei lui Henric al II-lea. Chiar dacă are un final trist, e o carte care m-a făcut să simt putere, conectându-mă cu energia personajului și fiind alături de el (ca cititoare) în toate întâmplările relatate. Bineînțeles, prin imaginație mi-am permis să simt curajul și istețimea lui Robin Hood, încrederea lui în abilitățile înnăscute, fiind impresionată de exactitatea, perfecțiunea cu care trăgea cu arcul, de sinceritatea și puritatea iubirii trăite, incluzând respectul pentru femei dus până la adorare. Am "văzut" frumusețea acelei păduri, cerbii umblând cu coarnele împodobite cu flori și căprioarele drăgălașe, într-o apariție de vis în zilele de nuntă. Am simțit cum e să devii un leader în mod natural, cum e să fii apreciat, susținut și urmat de oameni care cred în tine și în deciziile tale. Plin de intuiție și ingenios, Robin a găsit rezolvare unor situații grele, colorându-le cu un umor plin de logică și înțelepciune. Toți cei din pădurea Sherwood care erau cu el se numeau "oamenii veseli ai pădurii" și obișnuiau să folosească adjectivul "vesel" atunci când vorbeau de cineva dintre ei ("veselul Will"), iar asta mi se pare o exprimare drăguță de preluat și în zilele noastre, căci e cert că avem nevoie să fim veseli și să zâmbim cât mai mult. Mă pot numi de acum vesela Ionela, iar pe voi... veselii mei prieteni. 😉

Buna seara !

Una din cele mai motivante povești despre succes:

"Era înca în putere, de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.
Deci nu uita: ce construiesti, te construieste!

Buna seara ! Una din cele mai motivante povești despre succes: "Era înca în putere, de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea. Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare. Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i: - Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel. Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi. Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce construiesti, te construieste!

V-ați întrebat vreodată cum arată o dimineață însorită în iarbă?

Această fotografie este făcută ”la firul ierbii” în Munții Bihor, într-o dimineață însorită de vară.
Câtă lumină și câtă prospețime în bobițele de rouă...
"Un mare beneficiu pentru sănătate e să te plimbi desculț dimineața pe iarba acoperită cu rouă." spunea Sebastian Kneipp unul din pionierii medicinii naturiste. Un susținător al hidroterapiei și sănătății prin mișcare.
Și cum suntem obișnuiți cu drumețiile, ne-am plimbat destul de des prin rouă căci ”plimbareții” pornesc dimineața devreme pe cale...

Pentru cei care doresc să afle mai multe despre beneficiile plimbării prin rouă ...
www.terapiinaturiste.ro/roua.p ...

V-ați întrebat vreodată cum arată o dimineață însorită în iarbă? Această fotografie este făcută ”la firul ierbii” în Munții Bihor, într-o dimineață însorită de vară. Câtă lumină și câtă prospețime în bobițele de rouă... "Un mare beneficiu pentru sănătate e să te plimbi desculț dimineața pe iarba acoperită cu rouă." spunea Sebastian Kneipp unul din pionierii medicinii naturiste. Un susținător al hidroterapiei și sănătății prin mișcare. Și cum suntem obișnuiți cu drumețiile, ne-am plimbat destul de des prin rouă căci ”plimbareții” pornesc dimineața devreme pe cale... Pentru cei care doresc să afle mai multe despre beneficiile plimbării prin rouă ... https://www.terapiinaturiste.ro/roua.php

"Continuă să păstrezi ceea ce iubești
Vei descoperi că într-o zi, destul de curând
Te vei ridica!..."

Conform dicționarului Cambridge, "the underdog" se referă la o persoană sau la un grup de persoane cu mai puțini bani și mai puțină putere decât restul societății; într-o competiție, "underdog" ar fi persoana considerată a fi cea mai slabă și cu cele mai mici șanse de câștig sau la care nu se așteaptă nimeni să câștige.
Cu alte cuvinte, un "underdog" ar fi practic cineva care este dezavantajat într-o anumită situație.

Tare frumos e să simți o astfel de susținere, de încurajare atunci când te simți precum un "underdog"!

Am descoperit în versurile melodiei atașate ceva similar cu ce am aflat din postarea recentă a Nicoletei: să fim atenți și adaptabili, cu creierul activ, căci sunt lucruri care ne schimbă dacă observăm (un zâmbet, o conversație sau un simplu moment).
Îmi place mult atitudinea Aliciei Keys pentru care " the underdogs" sunt ca niște "eroi necunoscuți".
Și aici fac o legătură specială cu postarea domnului Dan, la fel de încurajatoare pentru oameni simpli, necunoscuți, care pot trece dincolo de eticheta că nu vor reuși niciodată, care merită să își îndeplinească dorințele.
Sincer... și eu mă simt precum un "underdog" în societate, când văd cum unii își împart șansele doar între ei, dar simt în același timp și puterea din mine, îmi simt valoarea.
Anul trecut mi-am și pus anumite sentimente și gânduri într-o poveste: gandireaschimbatot.blogspot.co ...

"Continuă să păstrezi ceea ce iubești Vei descoperi că într-o zi, destul de curând Te vei ridica!..." Conform dicționarului Cambridge, "the underdog" se referă la o persoană sau la un grup de persoane cu mai puțini bani și mai puțină putere decât restul societății; într-o competiție, "underdog" ar fi persoana considerată a fi cea mai slabă și cu cele mai mici șanse de câștig sau la care nu se așteaptă nimeni să câștige. Cu alte cuvinte, un "underdog" ar fi practic cineva care este dezavantajat într-o anumită situație. Tare frumos e să simți o astfel de susținere, de încurajare atunci când te simți precum un "underdog"! Am descoperit în versurile melodiei atașate ceva similar cu ce am aflat din postarea recentă a Nicoletei: să fim atenți și adaptabili, cu creierul activ, căci sunt lucruri care ne schimbă dacă observăm (un zâmbet, o conversație sau un simplu moment). Îmi place mult atitudinea Aliciei Keys pentru care " the underdogs" sunt ca niște "eroi necunoscuți". Și aici fac o legătură specială cu postarea domnului Dan, la fel de încurajatoare pentru oameni simpli, necunoscuți, care pot trece dincolo de eticheta că nu vor reuși niciodată, care merită să își îndeplinească dorințele. Sincer... și eu mă simt precum un "underdog" în societate, când văd cum unii își împart șansele doar între ei, dar simt în același timp și puterea din mine, îmi simt valoarea. Anul trecut mi-am și pus anumite sentimente și gânduri într-o poveste: https://gandireaschimbatot.blogspot.com/2021/02/dia-inima-de-piatra-cu-valoare-adaugata.html

"Ștefan cel Mare - Domnul Moldovei"

Am primit acest tablou în dar de la socrul meu. Am putea spune că de Sf. Nicolae dar mi l-a înmânat în 3 Decembrie. Nu asta e important. Ideea e că nu țin minte să fi văzut pe net un astfel de tablou... Această tehnică artizanală care l-a pasionat pe socrul meu, căci e făcut de dânsul in tinerețe, nu mai este azi promovată. Nici nu țin neapărat să o promovez... Doresc doar să vă arăt că încă mai există astfel de tablouri și au existat acești artizani în trecut... Poate că mai există și în prezent...
Aceste tablouri sunt unicat pentru că sunt confecționate manual din paie lipite pe pânză neagră.
Probabil că mai există astfel de tablouri prin colecții personale sau la negustori de antichități.

"Ștefan cel Mare - Domnul Moldovei" Am primit acest tablou în dar de la socrul meu. Am putea spune că de Sf. Nicolae dar mi l-a înmânat în 3 Decembrie. Nu asta e important. Ideea e că nu țin minte să fi văzut pe net un astfel de tablou... Această tehnică artizanală care l-a pasionat pe socrul meu, căci e făcut de dânsul in tinerețe, nu mai este azi promovată. Nici nu țin neapărat să o promovez... Doresc doar să vă arăt că încă mai există astfel de tablouri și au existat acești artizani în trecut... Poate că mai există și în prezent... Aceste tablouri sunt unicat pentru că sunt confecționate manual din paie lipite pe pânză neagră. Probabil că mai există astfel de tablouri prin colecții personale sau la negustori de antichități.

Un fiu și-a dus tatăl la un restaurant pentru a savura o cină delicioasă. Tatăl său este destul de bătrîn și prin urmare și puțin slăbit. În timp ce mânca, mâncarea îi cădea ocazional pe cămașă și pantaloni. Ceilalți oaspeți l-au urmărit pe bătrân cu fețele contorsionate în degust dar fiul său a rămas calm.După ce au terminat amândoi de mâncat,fiul și-a ajutat tatăl și l-a dus la toaletă. I-a îndepărtat resturile de mâncare de pe fața îmbătrânită, i-a curățat petele de mâncare de pe haine, i-a pieptănat cu grijă părul cărunt și i-a așezat ochelarii. Când au părăsit toaleta, în restaurant domnea o liniște profundă. Fiul a plătit consumația dar, chiar înainte să plece ,un bărbat,tot bătrîn, s-a ridicat și l-a întrebat pe fiul bătrânului:
,,Nu crezi că ai lăsat ceva aici?"Tânărul a răspuns:
,,Nu ,am făcut ceva normal. "
Atunci străinul i-a spus:
,,Ai lăsat aici o lecție de viață pentru fiecare fiu și o speranță pentru fiecare tată ."
Una dintre cele mai mari onoruri este să putem avea grijă de cei care au avut grijă și de noi.Părinții noștri, care și-au sacrificat viața , timpul, banii și efortul lor pentru noi, merită respectul nostru cel mai mare .

Un fiu și-a dus tatăl la un restaurant pentru a savura o cină delicioasă. Tatăl său este destul de bătrîn și prin urmare și puțin slăbit. În timp ce mânca, mâncarea îi cădea ocazional pe cămașă și pantaloni. Ceilalți oaspeți l-au urmărit pe bătrân cu fețele contorsionate în degust dar fiul său a rămas calm.După ce au terminat amândoi de mâncat,fiul și-a ajutat tatăl și l-a dus la toaletă. I-a îndepărtat resturile de mâncare de pe fața îmbătrânită, i-a curățat petele de mâncare de pe haine, i-a pieptănat cu grijă părul cărunt și i-a așezat ochelarii. Când au părăsit toaleta, în restaurant domnea o liniște profundă. Fiul a plătit consumația dar, chiar înainte să plece ,un bărbat,tot bătrîn, s-a ridicat și l-a întrebat pe fiul bătrânului: ,,Nu crezi că ai lăsat ceva aici?"Tânărul a răspuns: ,,Nu ,am făcut ceva normal. " Atunci străinul i-a spus: ,,Ai lăsat aici o lecție de viață pentru fiecare fiu și o speranță pentru fiecare tată ." Una dintre cele mai mari onoruri este să putem avea grijă de cei care au avut grijă și de noi.Părinții noștri, care și-au sacrificat viața , timpul, banii și efortul lor pentru noi, merită respectul nostru cel mai mare .

𝕌𝕡𝕕𝕒𝕥𝕖: ⭐ Crede în tine! Strălucește în felul tău! ⭐

Știți pilda cu samuraiul: www.diane.ro/2010/08/fiecare-o ...

"Suntem tipuri diferiți de oameni, fiecare din noi luptă în felul său prin credința lui și face astfel posibil ca lumea sa fie mai bună; restul nu este decât aparență.”

Partea mea e acolo în poveste.
Cine îmi simte sufletul, înțelege ce caut.
Mi-am dat singură lecția.
Melodia e încurajatoare.

𝕌𝕡𝕕𝕒𝕥𝕖: ⭐ Crede în tine! Strălucește în felul tău! ⭐ Știți pilda cu samuraiul: https://www.diane.ro/2010/08/fiecare-om-isi-are-propria-frumusete.html "Suntem tipuri diferiți de oameni, fiecare din noi luptă în felul său prin credința lui și face astfel posibil ca lumea sa fie mai bună; restul nu este decât aparență.” Partea mea e acolo în poveste. Cine îmi simte sufletul, înțelege ce caut. Mi-am dat singură lecția. Melodia e încurajatoare.

"Un tânăr director de succes conducea pe o stradă de cartier, mergând puțin prea repede cu noul său Jaguar.
Se uita la copiii care ieșeau între mașinile parcate și a încetinit când i s-a părut că vede ceva.
O cărămidă s-a spart în ușa laterală a Jaguarului.
Tânărul a frânat, a ieșit furios din mașină și l-a apucat pe cel mai apropiat copil:
- De ce ai făcut asta? Știi cât va costa paguba asta?
Copilul a cerut iertare, implorându-l:
- Te rog, domnule! Te rog! Îmi pare rău, dar nu știam ce altceva să fac. Am aruncat cărămida pentru că nimeni nu s-ar opri...
Cu lacrimi curgându-i pe față, copilul a arătat un loc chiar în jurul unei mașini parcate.
- Este fratele meu... S-a rostogolit de pe bordură, a căzut din scaunul cu rotile și nu pot să îl ridic. Vrei să mă ajuți să-l ridic? E rănit și e prea greu pentru mine.
Mișcat dincolo de cuvinte, tânărul director a ridicat în grabă pe băiatul cu handicap, apoi a scos o batistă de in și i-a tamponat rănile.
- Îți mulțumesc și Dumnezeu să te binecuvânteze!, i-a spus copilul recunoscător.
Prea zguduit de întâmplare, bărbatul a privit cum copilul își împingea fratele pe trotuar către casă.
A avut o plimbare lentă către mașină.
Pagubele au fost vizibile, dar nu s-a obosit niciodată să repare ușa laterală zdrobită.
El a păstrat adâncitura acolo pentru a-i aminti acest mesaj:

<<Nu trece prin viață atât de repede încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine pentru a-ți atrage atenția!>>"

Tradus din www.gotothings.com/motivation/ ...

Sursa foto: unsplash.ro

"Un tânăr director de succes conducea pe o stradă de cartier, mergând puțin prea repede cu noul său Jaguar. Se uita la copiii care ieșeau între mașinile parcate și a încetinit când i s-a părut că vede ceva. O cărămidă s-a spart în ușa laterală a Jaguarului. Tânărul a frânat, a ieșit furios din mașină și l-a apucat pe cel mai apropiat copil: - De ce ai făcut asta? Știi cât va costa paguba asta? Copilul a cerut iertare, implorându-l: - Te rog, domnule! Te rog! Îmi pare rău, dar nu știam ce altceva să fac. Am aruncat cărămida pentru că nimeni nu s-ar opri... Cu lacrimi curgându-i pe față, copilul a arătat un loc chiar în jurul unei mașini parcate. - Este fratele meu... S-a rostogolit de pe bordură, a căzut din scaunul cu rotile și nu pot să îl ridic. Vrei să mă ajuți să-l ridic? E rănit și e prea greu pentru mine. Mișcat dincolo de cuvinte, tânărul director a ridicat în grabă pe băiatul cu handicap, apoi a scos o batistă de in și i-a tamponat rănile. - Îți mulțumesc și Dumnezeu să te binecuvânteze!, i-a spus copilul recunoscător. Prea zguduit de întâmplare, bărbatul a privit cum copilul își împingea fratele pe trotuar către casă. A avut o plimbare lentă către mașină. Pagubele au fost vizibile, dar nu s-a obosit niciodată să repare ușa laterală zdrobită. El a păstrat adâncitura acolo pentru a-i aminti acest mesaj: <<Nu trece prin viață atât de repede încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine pentru a-ți atrage atenția!>>" Tradus din https://www.gotothings.com/motivation/dont-wait-for-that-brick-to-be-thrown.htm Sursa foto: unsplash.ro

"Mă aflam într-o cofetărie și așteptam la rând, apreciind din priviri prăjiturile din vitrină. În fața mea era un bărbat tânăr, nu știu dacă avea mai mult de 25 de ani. A făcut poză vitrinei, probabil se consulta cu cineva... În fața lui era un bătrân care punea diverse întrebări despre prăjituri, iar vânzătoarea îi explica totul cu multă răbdare. Bătrânul părea interesat de o prăjitură care să nu aibă nucă sau ceva crocant și m-am gândit că probabil își dorea să evite alimentele tari din cauza danturii. Apoi a întrebat cât costă două prăjituri dintr-un fel și cât costă două din alt fel. A ales prăjiturile cu mousse de ciocolată, despre care vânzătoarea i-a spus, mai devreme, că sunt mult mai bune și mai fine.
- Înainte să le împachetați, vă rog să îmi dați voie să le plătesc, am doar card și am pierdut socoteala lunară, nu știu dacă mai sunt destui bani acolo înăuntru...
Aceasta a introdus suma pe pos și, în timp ce bătrânul era atent la portofel ca să își scoată cardul, tânărul din fața mea a atins repede pos-ul cu cardul lui și i-a făcut un semn discret vânzătoarei să nu îl dea de gol. Bonul fiscal a ieșit imediat, fiind o sumă mică nu a fost necesară introducerea codului pin. Bătrânul i-a întins cardul vânzătoarei, iar aceasta, puțin încurcată, a mimat că îi folosește cardul pentru plată.
- A mers?, a întrebat bătrânul.
- Sigur. Uitați și bonul. Împachetez acum și prăjiturile. Le doriți pe cartonaș sau într-o caserolă?
- Ar fi bine în caserolă, am de umblat mult cu ele. Le duc unui prieten bolnav, este în spital, săracu'.
Vânzătoarea a împachetat prăjiturile, iar bătrânul i-a mulțumit și a plecat, cu pași greoi, salutându-ne pe toți cei care așteptam la rând.
Iar undeva, pe un pat de spital, un suflet a primit o mică bucurie dulce, care a ajuns la el printr-o magie făcută de doi îngeri... ❤️"

"Mă aflam într-o cofetărie și așteptam la rând, apreciind din priviri prăjiturile din vitrină. În fața mea era un bărbat tânăr, nu știu dacă avea mai mult de 25 de ani. A făcut poză vitrinei, probabil se consulta cu cineva... În fața lui era un bătrân care punea diverse întrebări despre prăjituri, iar vânzătoarea îi explica totul cu multă răbdare. Bătrânul părea interesat de o prăjitură care să nu aibă nucă sau ceva crocant și m-am gândit că probabil își dorea să evite alimentele tari din cauza danturii. Apoi a întrebat cât costă două prăjituri dintr-un fel și cât costă două din alt fel. A ales prăjiturile cu mousse de ciocolată, despre care vânzătoarea i-a spus, mai devreme, că sunt mult mai bune și mai fine. - Înainte să le împachetați, vă rog să îmi dați voie să le plătesc, am doar card și am pierdut socoteala lunară, nu știu dacă mai sunt destui bani acolo înăuntru... Aceasta a introdus suma pe pos și, în timp ce bătrânul era atent la portofel ca să își scoată cardul, tânărul din fața mea a atins repede pos-ul cu cardul lui și i-a făcut un semn discret vânzătoarei să nu îl dea de gol. Bonul fiscal a ieșit imediat, fiind o sumă mică nu a fost necesară introducerea codului pin. Bătrânul i-a întins cardul vânzătoarei, iar aceasta, puțin încurcată, a mimat că îi folosește cardul pentru plată. - A mers?, a întrebat bătrânul. - Sigur. Uitați și bonul. Împachetez acum și prăjiturile. Le doriți pe cartonaș sau într-o caserolă? - Ar fi bine în caserolă, am de umblat mult cu ele. Le duc unui prieten bolnav, este în spital, săracu'. Vânzătoarea a împachetat prăjiturile, iar bătrânul i-a mulțumit și a plecat, cu pași greoi, salutându-ne pe toți cei care așteptam la rând. Iar undeva, pe un pat de spital, un suflet a primit o mică bucurie dulce, care a ajuns la el printr-o magie făcută de doi îngeri... ❤️"

,,Pilda de seară 💛
Răbdarea

"Un copil, la gradinita, incearca sa își încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa îl încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
– Doamna, da sunt puse invels.
Intr-adevar, erau puse gresit
Nu a fost cu nimic mai usor sa îi scoata cizmulitele decat să i le puna, totuși a reușit să îți păstreze calmul până când cizmulitele au fost iar Incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
– Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să tipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalte. Când s-a terminat chinul descaltatului, băiețelul i-a spus:
– Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce să facă: Să plângă sau să râdă? A reusit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară!
– Le-am bagat in cizmulite ca să nu le pield" 😊😊

Zâmbiți, va rog, că vă face bine!
Să fiți așadar sănătoși! Și...răbdători.”


(Sursa internet)

,,Pilda de seară 💛 Răbdarea "Un copil, la gradinita, incearca sa își încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa îl încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: – Doamna, da sunt puse invels. Intr-adevar, erau puse gresit Nu a fost cu nimic mai usor sa îi scoata cizmulitele decat să i le puna, totuși a reușit să îți păstreze calmul până când cizmulitele au fost iar Incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis: – Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!! În loc să tipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalte. Când s-a terminat chinul descaltatului, băiețelul i-a spus: – Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi. Acum ea nu mai stia ce să facă: Să plângă sau să râdă? A reusit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: – Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară! – Le-am bagat in cizmulite ca să nu le pield" 😊😊 Zâmbiți, va rog, că vă face bine! Să fiți așadar sănătoși! Și...răbdători.” (Sursa internet)

"Capul sus și ochii îi vor urma!" este o replică din filmul Alpha, pe care l-am revăzut aseară, din care am aflat povestea unui tânăr moștenitor al unui trib, căruia viața i-a dat șansa de a-și cunoaște înțelepciunea, puterea și rezistența, de a uimi printr-un final la care nu se aștepta nimeni.
La fel ca acest erou, știu că eu dețin "cheia" la anumite "probleme" care țin de motivație, de propria voință.
Poate în fiecare zi am momente de nervi, de tristețe sau poate în fiecare zi sunt binedispusă, activă...
Dar se întâmplă să aleg să scriu în stil pozitiv sau să citesc ceva optimist, să ies din oceanul gândurilor nefolositoare.
Dacă mă gândesc prea mult la ce se întâmplă în lume acum și la ceea ce poate fi, îmi îngreunez și mai tare dorința de a-mi reactiva voința într-un anumit sens.
Știu că depinde de mine...
Și eu sunt o fire realistă, dar aleg să nu mă concentrez prea des pe "umbra" societății.
Precum mulți alții, am nevoie de motive de bucurie, de optimism în pofida a orice îmi poate dăuna.

"Capul sus și ochii îi vor urma!" este o replică din filmul Alpha, pe care l-am revăzut aseară, din care am aflat povestea unui tânăr moștenitor al unui trib, căruia viața i-a dat șansa de a-și cunoaște înțelepciunea, puterea și rezistența, de a uimi printr-un final la care nu se aștepta nimeni. La fel ca acest erou, știu că eu dețin "cheia" la anumite "probleme" care țin de motivație, de propria voință. Poate în fiecare zi am momente de nervi, de tristețe sau poate în fiecare zi sunt binedispusă, activă... Dar se întâmplă să aleg să scriu în stil pozitiv sau să citesc ceva optimist, să ies din oceanul gândurilor nefolositoare. Dacă mă gândesc prea mult la ce se întâmplă în lume acum și la ceea ce poate fi, îmi îngreunez și mai tare dorința de a-mi reactiva voința într-un anumit sens. Știu că depinde de mine... Și eu sunt o fire realistă, dar aleg să nu mă concentrez prea des pe "umbra" societății. Precum mulți alții, am nevoie de motive de bucurie, de optimism în pofida a orice îmi poate dăuna.