O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă, într-o zi, a văzut o lebădă…
“Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara. “Și eu sunt atât de neagră. Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.”
Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gândea.
“De fapt”, i-a răspuns lebăda, “simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasare care a fost creată.”
Apoi cioara l-a abordat pe papagal.
Papagalul i-a explicat: “Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”
Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl vadă.
După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun. “Dragă păun”, a spus cioara, “ești atât de frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Când oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc. Cred că ești cea mai fericită pasăre de pe planetă.”
Păunul a răspuns: “Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasăre de pe planetă. Însă, din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădina zoologică. Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușca. Așa că zilele trecute m-am gândit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni.”
Morala?
